[1MicuCelUmilSiViril]

BBC Terry Jones Medieval Lives (2004) sau Viaţa în feudalism:
N-am mai scris de mult aici, de ce, nu ştiu, că doar am mai văzut câteva seriale în copilăriile mele.
Aşa că, înainte de a-mi face ghiozdănelul şi a mă duce la grădiniţă, să vă spun câteva cuvinte. Gră-madă facăr, ce-a fost în feudalismul ăsta!

Terry Jones vorbeşte despre Evul Mediu, care, din ce ne arată, nu era chiar aşa de întunecat cum tot îl cânta ăştia de ceva vreme.

Nu vă pripiţi, serialul nu trebuie luat/privit ca extrema cealaltă, ci, cu răbdare, văzut că o completare la ceea ce se spusese până acum despre această perioadă a Angliei, şi sunt lucruri interesante. În 8 episoade se prezintă 8 tipuri de oameni de atunci: ţărani, regi, domniţe, menestreli..., legenda şi realitatea.

Se simte şi amprenta Monty Python, inevitabil, dar serialul rămâne la nivel strict de documentar istoric. Umorul este involuntar, nu e căutat cu lumânarea, în permanenţă. Zâmbeşti, râzi, ce să-i faci, dacă aşa s-au petrecut unele lucruri!

Iată de ce oamenii trebuie să fie mai relaxaţi când e vorba de unele chestii din trecut, nu aprinşi de orice remarcă.

Tot ce trebuie să facă omul este să gândească, numai aşa se poate înălţa. Nu trebuie neapărat să fii acolo, să vezi toate lucrurile, pentru a şti cum au fost. Dacă mai aveţi răbdare, am să vă zic 3 argumente, nu neapărat din film, şi din film:
- Există tabuul istoric cu cântatul serenadelor sub balcon, zic asta căci, iată, şi în film, chiar asta mi-a adus aminte, se vorbeşte de menestreli, aşa era în acea epocă.
Nu trebuie mai mult decât să te uiţi în contemporaneitate, şi nu mă refer la faptul că nu se mai cântă deoarece nu mai e la modă. Câţi dintre oameni, şi sunt mai mulţi oameni acum decât atunci, au voce şi ureche muzicală? Doar nu te duci sub balconul ăleia ca să o vrăjeşti cu o voce de măgar! Bineînţeles că erau doar câţiva, iar aceia, pentru că asta era apreciat în epocă - moda, bat-o vină! - Ajungeau pe Venus, că nu puteau pe Lună sau pe Marte, deoarece sunt ocupate de americani, se tot zbat cu ele de ceva vreme.
Uite, real, mexicanii, bunăoară, de mai bine de 100 de ani au trupele acelea de mariachi! Vrea omul să vrăjească o fată, căci aşa e moda, tocmeşte o trupă de mariachi, care vine cu el sub balcon şi-i cantă fetei, nu cântă el. Comprendre, companeros? De unde atâtea serenade?
- Filmul e şi un argument la o vorbă de-a mea, vezi Richard-ii, regii. Unii nu o vor împărtăşi. Ziceam demult, scrierile, filmele, etc, nu sunt decât nişte jucărele din care omul să înveţe ceva pentru viaţă. Legăm de serial. Shakespeare a scris unele lucruri despre un rege de-al lor, Rich2, doar un exemplu, nu-i luăm pe toţi, dar ele se dovedesc pură imaginaţie, senzaţionalul cerut de publicul greu de mulţumit.
Eu nu zic că el, în piesele lui, nu a scris lucruri foarte importante, că nu a scris foarte bine, dar piesele lui istorice nu neapărat au treabă cu realitatea. Sunt artă. Și cum spuneam, asta e o meserie - ştii să scrii bine, atrăgător, artistic, cu învăţături, meritul lui, dar asta nu înseamnă că e descrisă realitatea acolo. Cum a putut accepta/răbda omenirea vreme de peste 400 de ani, nu mai puţin, aceste caracterizări false de personaje? Dar şi aşa, drept pilde confecţionate, le-a folosit la ceva? Understund, fellows?
Şi nu zic alţii despre ei, ca să planeze umbra că este din interes, zice un englez despre regii lor, unul care s-a documentat în hrisove vechi, prăfuite, care, culmea, există de 7-9 sute de ani, căci veţi vedea, omul s-a documentat bine, a alergat, n-a stat la TV în studio, pozând în omul care le ştie pe toate.
- Să rămâi tablou! Aşa intitulez al treilea argument. Cineva, odată, cu secole în urmă, şi-a făcut o poză, poate la glumă, cine ştie cum, în ce postură, ce umori avea pe moment, cum coafat, îmbrăcat, de amuzament, era conducător, avea spirit, iar oamenii îl prezintă, îl promovează, astăzi astfel, ca o imagine veridică, adevărata lui figura, adevăratul caracter, pot şi jura. Și aia e imaginea lui încremenită de secole, rigurozitate ca-n filme... "istorice"! V-aţi gândit la asta?
Deci, când vorbim de istorie scrisă sau rămasă, un pic de rezervă nu strică.

Istoria e plină de lucruri neştiute de mase. Să luăm pilda Sf-lui Toma, de exemplu, nu întâmplător l-am ales, cel care nu a crezut până nu a văzut cu ochii lui. Faptele lui în India sunt Istorie, nu doar religie, petrecute, lumea (citită) ştie despre ele. După tot ce a făcut - Se aude bine? A făcut! - minunile acelea, brahmanii indieni au montat vulgul împotriva lui, ca să-l omoare, pentru că le lua şunca din fasole, obiectul muncii, etc, după preferinţe. În fața evidenței, tot aşa să spui, că nu şi nu... e penibil!
Pentru cei ţinuţi, mai nou, care se ţin, în noaptea negră a lipsei de învăţătură, merge orice.

Ce vreau să spun? Noi am trăit cum am trăit, care a învăţat, ştie, care nu, carne de tun, dar sunt multe alte lucruri, la fel ca acestea, filmul se referă numai la unele, e normal, nu te poţi referi la toate într-un singur film, iar voi, tinerii, dacă într-adevăr vreţi să vă faceţi o lume nouă, trebuie să vă debarasaţi repede de aceste şabloane, tabuuri, despre personalităţi care au, cum zic eu, statuia mai mare decât au fost ei în realitate. Lumea voastră nouă să aibă ca pietre de temelie fapte reale, altfel e la fel de nouă ca la început şi o daţi în filosofii.
Am mai zis, lumea nu este vis, nici de vis, deocamdată e o minciună, o mare minciună în care trăiţi.

În final, eu am priceput ce am priceput, nu mă laud cu asta. Rog un "Master" în limba engleză, dacă are plăcerea şi timpul, să facă o subtitrare la acest mic serial care merită. Vorba lui A. Păunescu, Rugă pentru părinţi,... că şi-așa au dus-o prost!