|
Mie mi-a placut Tokyo Story pentru ca mi-a atins o coarda sensibila. Ca e despre Japonia de dupa razboi, despre degradarea valorii celei mai sfinte care e familia (eticheta care mi se pare stupida, by the way), despre conflictul dintre generatii, nu-mi pasa. Mi s-a parut ca a avut personaje foarte bine dimensionate si coerente. Personajul ala al nurorii mi s-a parut si mie extrem de fascinant, mai ales prin prispa auto-sondarii din final.
Voiam doar sa fac o observatie destul de pertinenta, zic eu. Personajele nu mi se par deloc unidimensionale si departe de-a fi impartite in bune si rele. Tatal copiilor e un fost betiv care mereu le-a facut probleme in familie. Parintii pot fi foarte usor catalogati ca nerecunoscatori in momentul in care stau o zi in vacanta platita de familie si se hotarasc sa plece pentru ca "nu se simt confortabil." Daca erau asa unidimenisonale putea fi martirizati parintii aia pana la sacrificiul de-a ramane acolo chinuiti ca sa nu incurce. In plus, copiii nu-s efectiv rai. Pur si simplu au vietile lor si sunt interesati de altceva. Ma indoiesc ca Ozu a dorit sa puna acolo o lupte intre alb si negru, umbrele sunt mult mai nuantate acolo. Fata il iarta pe batran destul de repede cand vine beat la ei in casa si mi se pare ca are si o urma de compasiune pe undeva chiar daca, probabil, i-a rascolit amintiri. Ca cere hainele mamei dupa ce moare... Pai apucaturi din astea vezi la toate post-inmormantarile din Romania. Nu mi se pare ca e o rautate iesita din comun, doar o lipsa de delicatete specifica unui anumit gen de oameni, dintr-o clasa inferioara. E coafeza, ce te-ai putea astepta de la ea? (nu spun ca e o meserie "de jos" , daca se simte cineva ofensat; imi iubesc coafeza). Chiar mi se pare putin nedrept ca Tokyo Stpry sa fie desconsiderat in comparatie cu Dolan....mai ales in ceea ce priveste profunzimea psihologica a conflictului care exista acolo. In fine, filmul permite extrem de multa adancire in el si nu-s in masura... Mie mi-a placut mai mult prima jumatate, am simtit mult mai bine tensiunea aia graduala tesuta atata de fin. In a doua jumatate trebuie sa recunosc ca m-am plictisit putin. Nu cred ca-s in masura sa vorbesc despre realizarile tehnice...desi incadrarea de multe ori m-a fascinat.
Dupa cum am zis, ii dau 3 stelute.
|