[vave]

E musai să văd şi eu Oslo, 31 August...

Şi l-am văzut într-un sfârşit. Deşi cu o zi înainte să îl văd, un prieten mi-a stricat bucuria de a mă uita şi mi-a zis ditamai spoilerul spunându-mi ce semnificaţie are data din titlu.
Mi-a plăcut destul de mult, dar nu ştiu de ce aveam aşteptări mai mari. Oricum o mare bilă albă o are jocul actorului principal, se simte/vede/citeşte tumultul său interior de la fiecare expresie/mişcare. Aş fi curioasă să citesc scenariul care pare unul foarte bine calculat (poate prea calculat), ca a unui tânăr scenarist proaspăt ieşit de pe băncile şcolii. Ar fi putut deveni deranjant, dar a ieşit ceva bun.

Chiar mă gândeam că deşi filmul urmăreşte un singur personaj şi deci o singură poveste (celelalte sunt prea scurte pentru a fi dezvoltate) nu devinde deloc plictisitor. Şi totuşi Oslo, oraşul, devine parcă el însuşi un personaj în film, după povestirile celorlalţi.

Spoilere!!!

Cât despre scena de final cu pianul mie mi se pare de acolo, adică încearcă poate să se lege de trecutul dinainte de a începe ca totul să meargă rău. Exact ce spuneam de scenariu, trebuia cumva să vedem cât de înstărit a fost şi ce educaţie bună a primit aşa că au inserat şi acest fragment. La fel şi scena cu piscina este acolo să ne arate că el chiar nu mai are nicio dorinţă să îşi revină.. ce tip ar rezista unei tipe semi-goale care îl cheamă în piscină lângă ea?! Unul aproape mort... şi cam aşa era el.