|
* * *
Nu te feri, căci nu doresc
Nici lacrimă, nici suferință,
Ci-i doar în mine o voință
Să-ți spun întruna: "te iubesc".
Spre tine vreau s-alerg, să zbor.
Cum valuri din cîmpii de mare,
S-ajung s-ating în sărutare
Granitul rece. Și să mor!
(1862, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|