eu cred ca [...] cultura cinematografica se face nu doar in sala de cinema. daca stai doar in sala de cinema si mananci popcorn nu inseamna ca iti faci cultura cinematografica. chiar daca vezi 40 de filme pe saptamana. nu poti sa iti faci o cultura cinematografica daca nu ai deja o interfatza cultural spirituala care sa iti permita sa prelucrezi in minte ceea ce vezi pe panza, si apoi sa judeci daca un film e bun , rau , frumos, urat, distractiv reflexiv, filozofic, idealist, propagandist, parabola, istoric si asa mai departe. interfatza asta interioara ti-o faci construindu-ti i general cultura. din carti, din media, din internet (de ce nu?) , din studii, din muzee etc etc.
ideea principala pe care am vrut sa o spun nu este insa aceasta.
cultura cinematografica nu trebuie sa fie o decoratie pe care unii sa-si o puna in piept, chit ca ea rezulta din pregatire profesionala sau din cinema si cultura dobandita individual. desigur gradul de cultura variaza, si unii ating cote mai inalte. tocmai aici e pericolul. cand un om spune eu stiu cinema pt ca eu am vazut 1000 de filme pe an si pe deasupra sunt si doctor in arte vizuale sau cum le mai zice....dintr-o data se imbraca cu o mantie de infatuare sub care i se vede goliciunea. de caracter. respectivul uita ca pana la urma filmul a fost inventat ca sa placa tuturor, si celor multi si neinstruiti si celor putini si culti. filmul, fie el bun sau rau nu ar exista fara totalitatea spectatorilor sai. majoritatea acestora sunt oameni normali, fara mare cultura cinematografica. rolul celor care stiu film si scriu despre film nu este sa zica "eu sunt doct, voi niste nimicuri , habar nu aveti, nu mai comentati nu aveti fata sa scrieti nimic pt ca nu va pricepeti", rolul acestora e altul: sa arate sa explice sa comenteze. nu sa formeze nici sa indrume cu superioritate. vorbim despre arta, nu despre instructie. gustul trebuie stimulat, nu format.
de ce scriu astea? pentru ca aici sunt cativa oameni care chiar daca stiu film arata asta mai mult ca sa se dea zmei si sa se angajeze in dueluri elitiste de specialitate, un fel de dansuri initziatice care pentru simplii iubitori de film par uneori ridicole si chiar stanjenitoare. nu spun ca asta se intampla mereu , dar se intampla. daca doi doctori s-ar apuca sa vorbeasca intre ei in sanscrita la un bal public, cum credeti ca s-ar simti lumea din jur? pt asta exista comunicari, reviste de specialitate, seminarii, consfatuiri
, lasati forumurile sa fie pentru toti. si faceti-va mai utilil, daca tot stiti film.