|
@keepwalking
urmeaza sa ne spui ceva din eugen frunza? dan desliu?...
Cu speranta ca nu se supara nimeni, amintesc si eu o poezie de Emil Botta care reda atmosfera aceasta apasata, provocata de disparitia intr-un interval scurt de timp a atator personalitati artistice:
Remember
Ce departe esti, întunecata mea iubitã,
prin peretii odãii te vãd ca prin sitã,
si te-aud chemându-mã ca din altã planetã
si-mi scrii poezii pe obrazul de cretã.
E posibil, e posibil oare sã nu pot muri,
sã-ti aud vocea suind treapta noptii, si suind in zi,
sã mã ridic din pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
sã te zãresc în somn de la o mie de leghe?
Da, e posibil, întunecatul meu iubit,
sã mã auzi cîntînd chiar cînd voi fi murit,
sã mã vezi aieve în cereasca oglindã,
si în pãrul meu stele sã se stingã si sã se aprindã.
Dar sã nu te superi dacã sãrutul meu va fi rece,
dacã dragostea mea ca un frig o sã te sece,
dacã îmbrãtisarea mea te va face sã suferi
aducîndu-ti aminte, nu, sã nu te superi.
(Nota: amandoua poeziile au fost publicate in anul 1937.)
__________________
"In viata nu vor fi putini cei care iti vor spune cum sa traiesti. Or sa aiba toate raspunsurile...ce sa faci si ce nu. Nu te certa cu ei. Spune-le: Este o idee excelenta. Si apoi fa ce vrei." (Anything Else - Woody Allen, 2003)
|