[rvn]

Din ceea ce ai postat rvn, tema pesimismului ... de ce?

pesimismul pe care eu l-am perceput, inseamna de fapt, frica, o neincredere bolnavicioasa in longevitatea si stabilitatea relatiilor sentimentale pe care viata le-ar fi oferit, o frica obsesiva ca ceea ce insemna produsul creatiei lor, ar fi dezamagit iremediabil pe cei care aveau asteptari in aceasta privinta. mi s-a parut interesant acest demers al regizorului, aceasta dubla incercare de a-l plasa pe Phillip in pozitia de a incerca reinodarea relatiei sentimentale cu femeia pe care o iubea, dar, pe care, era incapabil s-o pastreze datorita celeilalte iubiri, cu care, practic, se nascuse si crescuse. concurenta dintre creatia artistica, impersonala, mistuitoare si iubirea fetei, calda si intelegatoare, pur si simplu, m-a rascolit sufleteste. iar devotamentul lui Kari, nu lasa nici o urma de indoiala a ceea ce simtea ea. se simte de la o posta iubire adevarata si in acelasi timp, iti vine sa te dai cu capul de pereti cand vezi persoana iubita in pragul nebuniei. nu stiu ce au simtit altii, dar pe mine, chestia asta m-a emotionat profund.