Anime-urile nu sunt decat niste filme. Nu cred ca ar trebui sa treci printr-o experienta deosebita sau ca trebuie sa ai nu stiu ce cultura (ar insemna ca toti fanii anime-ului sa fie cultii lumii, sau opusul - incultii); nu e ezoteric (cu unele exceptii). Pe mine ma atrag modul in care se spune povestea si lipsa limitelor.
Nu stiu daca m-am exprimat prea clar. Un critic open-minded sunt sigur ca aprecieze un film reusit, inclusiv un anime.
Si nu cred ca daca nu esti otaku nu pricepi nimic.
Exemplu de realitate in fictiune: scenaristul care a scris Neon Genesis Evangelion trecea printr-o depresie si lua sedative & Co.Povestea creata este geniala (mi se pare mie, poate fi fel de bine si o porcarie... ), dar si bolnava. Personajele sunt orice, dar numai obisnuite nu. Chiar el a spus ca ceea ce simtea atunci a 'folosit ca material'.
__________________
Caco, ergo sum!
|