Desi nu sunt un fan al genului (musical) votez cu Hellzapoppin' (H. C. Potter - 1941). E plin de gaguri (gen fratii marx - I love them), structura narativa e varza (foarte postmodernist), are cele mai bune numere de dans (lindy-hop dansat ca la mama lui de Frank Manning si altii din gasca de la Savoy Ballroom), promoveaza negrii (desii sunt inca in roluri de maturatori si masinisti, danseaza mai bine ca albii si iau prim-planul cateva minute bune). Umorul e ce imi lipseste cel mai tare cand canta Garland sau Julie Andrews. Next best ar fi Singing in the rain - tot pentru ca are niscai umor. dramatismul si muzicalul = (pentru mine) nuca si peretele (ok, cu exceptia lui Dancer in the dark). Sweet Charity, desi imi place la nebunie Shirley McLaine, e o Cabirie cam lalaita si mal-tratata. Iar faza (foarte americana) cu doua finaluri a avut meritul ca ne-a multumit si pe mine si pe nevasta-mea (ea nu suporta decat filme cu happy-end).
Pentru Pauline: de ce nu pui si link-ul la musicalul lui Hitchcock cu Doris Day?
http://www.youtube.com/watch?v=xZbKHDPPrrc
Induiosator.