|
luat secventa cu secventa filmul e bine realizat ca mizanscena si imagine. nu la fel se poate spune despre muzica, care in loc sa fie sugestiva, vrea sa dicteze atmosfera. am zis secventa cu secventa pentru ca in intregime filmul nu are alura, nu are unitate. se intrevede lucratura autorul improvizand parca un scenariu din bucati ce nu se potrivesc prea bine. apoi nu are un mesaj, o ideea de baza, o morala. si e nevoie de asa ceva, mai ales atunci cand, ca autor, o iei pe cai bine batatorite, cai ce pot deveni alunecoase. filmul debuteaza cu o tema uzitata (draga lui Hitchcock), "the wrong man", fara a o imbogati cu ceva mai spectaculos. ar fi fost prea subtire sa continue in felul acesta, asa ca spre sfarsit vireaza in domeniul lui Lynch, cel al halucinatiilor, care pot explica sau suspenda orice enigma. modalitatea aceasta are insa doua taisuri. pe de o parte cand totul se petrece la nivel de halucinatie sau oniric, in cazul nostru in mintea unui tip lovit in cap intr-un accident, nu exista limite. orice bizarerie isi poate gasi locul. pe de alta parte insa, atunci cand sunt introduse tot felul de elemente fara relevanta (episoade ce pot fi excluse fara ca povestea sa sufere in vreun fel) filmul isi pierde din unitate. devine incoerent si neconvingator.
2 stele
|