Spoilere!
Primul lucru pe care veau să îl menţionez este replica de la începutul filmului ce mi-a plăcut enorm. În ultima vreme acord o mare importanţă primei replici, iar aceasta este exact pe gustul meu. Îmi aminteşte de Stardust.
How many fools, do you think, have asked themselves why don’t the stars fall from the sky? But you, who have the teaching of the wise, you know that the stars move neither up, nor down, they merely revolved from East to West following the most perfect course ever conceived: The Circle.
Mi s-a spus înainte să ajung la film că este plictisitor. Nu cred acum nici măcar o clipă lucrul acesta. Totuşi pe cât de grav şi-a păstrat caracterul, pe atât de mult am râs, deşi motivele mele de amuzament sunt copilăreşti.
Originally Posted by Pitbull:
|
Davus, posibilul erou pierdut pe drum, în interpretarea lui Max Minghella, nu face mare lucru - decât că se tot uită adânc încoace şi-ncolo, semn că-l macină.
|
Bine punctat.
Max Minghella în rolul lui Davus, sclavul Hypatiei, mi-a părut teatral. Cel mai bun exemplu este când s-a înfuriat prima dată [atunci când Hypatiei îi este cântată o melodie de către Orestes, unul dintre discipolii săi]. Trebuie să recunosc că dilemele sau conflitul interior al lui Davus m-au cam depăşit. Este prins între non/credinţă şi iubirea pentru stăpâna sa [uşor clişeică, de altfel] şi dorinţa pentru libertate. Prea multe, prea alambicate. Totuşi maturizarea personajul frumos evidenţiată.
Mi-au plăcut enorm panoramările cu oraşul, bine detaliate. Dar pe aceeaşi idee, deşi în film era vorba chiar şi despre forma Pământului, imaginile cu planeta văzută din spaţiu mi s-au părut cam rupte din context. Prin simplul fapt că mă scoteau din starea filmului şi a acţiunii [din secolul patru!].
Cum şi Pitbull a amintit, un alt lucru ce nu mi-a plăcut a fost momentul când s-au ars “cărţile” din bibliotecă. Imaginea de sus în care se observă zeci de furnicuţe rapide [adică acei creştini], iar parcă din alt film. Cum de altfel m-au deranjat şi câţiva stropi de sânge ce s-au lipit de ecran. Şi dacă tot am adus vorba de sânge, trebuie să recunosc că momentul decapitării chiar m-a surprins într-un mod plăcut. Dar fie mai inserau imagini la fel de şocante, fie îl scotea şi pe acesta. Aşa lăsat singur se cam pierde prin sumedenia de pietre aruncate şi capete sparte.
Originally Posted by Pitbull:
|
Ba mai mult, ca să-i iasă pasienţa corectitudinii politice, Alejandro trişează cu adevărul documentar la modul cel mai neruşinat, făcând-o pe Hypatia atee, când izoarele o atestă ca politeistă (sau "păgână", în limbajul uzitat).
|
Deşi nu are legătura cu acea
corectitudine a politicii, ar trebui menţionată şi vârsta ei, nu? În film fiind mai tânără.
------------------------
Scriu mai departe despre momentele ce mi s-au părut amuzante, cel mai haios dintre toate fiind când se citea din scriptură:
"I do not permit a woman to teach or to have authority over a man, but to be… in silence."
Fix după m-a bufnit un râs ce cu greu mi l-am putut stăpâni. Oricum eram amuzată dinainte pentru că la fiecare zece minute din film cineva îi cerea altcuiva să îngenuncheze sau îngenuncheau fără să li se mai spună. Prin urmare nu a trebuit să mă gândesc mult în a considera Agora, drept un film al fetişurilor. Unde mai pui că Hypatia a fost numită whore deşi, se pare, era abstinentă. Aceasta cred că e până la urmă marea descoperire a ei [ce elipse!?], considerată în prezent o enigmă, şi anume cum să aibă bărbaţi la picioare [sau în genunchi] fără a le oferi niciun avantaj.
