[robertsandu]

La Chamade (1968)

3 stele

Sunt câteva probleme cu filmul ăsta, dar mie mi-a plăcut pentru că e filmat și jucat într-un mod stilat. Da, povestea de dragoste dintre Lucille și Antoine incepe cam abrupt și da, iubirea lor pare forțată pe alocuri (mai ales in prima jumătate a filmului), însă trebuie să remarc și părțile pozitive ale peliculei. Și mă refer în primul rând la emoția pe care o transmite filmul. Eu unul m-am lăsat cucerit de poveste, deși intuiam cam care urma să fie morala și cum se va termina idila celor doi tineri. Dacă ne gândim ce și-a propus să transmită filmul și ce a reușit, aș zice că avem de-a face mai degrabă cu un triumf decât cu un eșec.

Energia filmului a fost cheia pentru mine, pentru că m-a făcut să investesc ceva în poveste – atenția mea. Deși personajele nu-s tocmai cele mai complexe, eu n-aș zice că sunt unidimensionale. Mie cu siguranță mi s-au părut oameni, fie și pentru că încearcă să-și schimbe firea și obiceiurile, ceva destul de complicat. Să luăm de exemplu personajul Lucille. Simplul fapt că renunță la o viață de desfătare pentru a fi cu bărbatul pe care-l iubește o scoate din tipare. Sigur, ulterior ea revine la viața pe care o înțelege – cea de femeie frumoasă, întreținută de un gentleman cu dare de mână –, dar important e că la un moment dat a acționat în dezacord cu firea ei. A făcut un pas, șovăielnic ce-i drept, pe care 99% dintre femeile de tipul ei nici măcar nu s-ar gândi să-l facă.

Poate asta-i viziunea despre dragoste a peliculei -- că iubirea este suficientă pentru a sta la baza unei decizii, dar insuficientă pentru a umple în timp celelalte goluri.