[White1]

Well, se pare ca americanii si-au invatat bine lectia pentru ca intre timp David Fincher a facut Zodiac. Doua filme foarte asemanatoare. Nu se axeaza pe criminalul in serie ci pe modul in care esecul in a-l prinde ii afecteaza pe detectivii care ancheteaza crimele. De fapt una din laturile cele mai frustrante ale meseriei e faptul ca nu e suficient sa prinzi faptasul, ci trebuie sa gasesti si suficiente probe pentru a obtine o condamnare. Chiar daca instinctul de politist te asigura ca o anumita persoana e criminalul, fara dovezi convingatoare...degeaba. Dar daca si instinctul te inseala?
Ma amuza faptul ca Kriss(scz) a subliniat superficialitatea filmelor cu criminali americane in timp ce in filmul asta umbra F.B.I-ului ii complexeaza pe detectivii coreeni (si umbra asta devine foarte concreta spre sfarsitul filmului). Explicatia unuia dintre ei e la fel de logica ca majoritatea actiunilor sale: SUA e o tara foarte mare, politstii nu pot sa fuga dupa criminali, deci trebuie sa isi foloseasca mai mult mintea. Sunt obligati. In timp ce Coreea e o tara foarte mica, o poti strabate de la un capat la celalalt folosindu-te doar de picioare... sa iti folosesti foarte mult capul nu e obligatoriu. In schimb, de picioare, doi dintre detectivi se folosesc din plin. In multe din etapele investigatiei. De exemplu in imobilizarea suspectilor si in interogarea lor, doar doar vor obtine o marturisire.
Detectivul venit din Seul pentru a ajuta la prinderea criminalului e ceva mai cerebral, ca dovada se foloseste mai putin de picioare si mai mult de maini (poate pentru ca si el a facut parte din categoria suspectilor imobilizati de picioarele celor doi detectivi buclucasi) . De mainile suspectilor. Daca ai maini aspre, ori incapabile sa lege un nod ca lumea...you're off the hook. Daca ai maini fine ai grija sa nu ajungi pe picioarele atat de des mentionate ale detectivilor.
Da, stiu, pare complicat, dar nici nu se compara cu calvarul (scz din nou) prin care trec detectivii. Si noi odata cu ei. Daca la primul suspect lucrurile sunt destul de clare, la fiecare din urmatorii doi iti spui in primul moment: "sigur asta e!". Poate circumstantele sunt putin exagerate (un barbat care poarta lenjerie rosie, la fel ca femeile ucise, masturbandu-se la locul ultimei crime-comportament tipic pt. criminali in serie) dar imi place felul in care regizorul se joaca cu tine (promit ca la urmatorul film nu mai folosesc fraza asta). La aspecte pozitive trebuie trecuta si minutiozitate cu care regizorul a reconstituit etapele anchetei (asta si apropo de asemanarea cu Fincher). De asemenea, una din ultimele scene (confruntarea de langa tunel) o sa-mi ramana probabil cel mai mult in minte, mi-a placut modul in care rolurile se schimba intre cei doi detectivi. Impulsivul il opreste pe cerebral cand acesta incearca sa il impuste pe suspect.
Mai sunt multe de spus dar cred ca e suficient deocamdata. Sunt in aceiasi situatie ca LoudRocks. E, fara indoiala, un film bun. Poate chiar foarte bun, dar pe mine nu m-a atins destul de tare.