un film despre o anume parte a lumii, destul de inchisa, dura, ale carei dimensiuni se masoara in vicii, depravare si mai ales, bani.
banii sunt cei in numele carora se comit crime, se platesc polite si se fac compromisuri. lumea asta, stralucitoare in fata cortinei, este mult mai simpla si neconventionala in spatele ei. acolo, cei care care fac parte din ea, se refugiaza (macar pentru scurt timp), dupa care revin, jucand aceleasi roluri pentru care sunt sortiti.
toti care au scris despre film, au remarcat naturaletea interpretarii lui Ben Gazzara. adevarat, acesta face un rol de zile mari, probabil, fara charisma lui, filmul ar fi ramas in umbra, fiindca, sa intri in pielea unui asemenea personaj,sa-l cureti de toata spoiala de trasaturi de caracter negative, sa-i scoti la lumina o latura neasteptat de umana si emotiva, este deja cu totul altceva. gangsterul, la fel ca si lumea unde se invarte, prin constructia lui, nu poate avea asemenea slabiciuni. violenta, duritarea,sangele rece, sunt cele care-I definesc personalitatea si fara de care, nu poate supravietui in aceasta lume. The killing of a Chinese bookie, este filmul unui asemenea personaj, dar nu este genul de film in care se povesteste, nu da impresia nici un moment ca cineva ne arata, ne conduce spre ceva ce se doreste inadins sa se afle, din contra, este dezorganizat, dar asta numai pentru ca regizorul, prin stilul sau aparte, a dorit ca noi sa urmarim actiune, gesturi, reactii, toate, asa cum se intampla si cum le simt actorii ,care, parca sunt protagonistii unui reality show. remarcabila capacitatea regizorului de a atrage in jocul acesta al urmaririi, al observarii prelungi. incepi sa intelegi ca nu toate personajele sunt dezumanizate din cauza vietii vicioase, este destul loc si pentru sentimente, compasiune si respect. Cosmo Vitelli si fetele sale sunt astfel de personaje, iar toata alternanta de scene de spectacol de club, cu acelea din viata reala, are efectul de a accentua ceea ce spuneam la inceput. dealtfel,filmul castiga foarte mult la capitolul atmosfera. frumusetea sexului este impinsa cu ostentatie in fata spectatorului, dar asta nu deranjeaza, face parte din decor. Cosmo Vitelli se poarta ca un adevarat patron de club de noapte, isi rasfata clientii si in acelasi timp, se poarta ca un adevarat domn cu fetele care-i aduc bani. jocurile de noroc sunt cele care-l imping spre crima, dar nici lucrul acesta nu-l dezumanizeaza, din contra, mi se pare ca drama lui interioara, ii aduce cu mai multa forta in categoria personajelor “vii”. mi-a placut foarte mult finalul, fiindca nu a imprumutat nimic din cel al filmelor clasice cu gangsteri, in care mai mult ca sigur, as fi vazut impuscaturi si ultima imagine cu eroul filmului, intins pe jos, ciuruit de gloantele gangsterilor din banda rivala. Cosmo Vitelli a incheiat intr-un ton optimist, bucuros ca a reusit sa-si mentina “familia” unita si in viata.
3.5 pentru film si 10 pentru Ben Gazzara. aceasta este imaginea mea favorita cu el:
Untitled1.jpg