Cinemagia Forum - View Single Post - Turneu Iconoclast IV

anaemona · 19 Jan 2015, 02:42

Am crezut ca filmul a participat in alte turnee, dar se pare ca m-am inselat, eu una nu l-am gasit. Imi pare bine ca a fost propus, pentru ca nu o data mi-am intrerupt intentia de a vedea mai mult din filmografia lui Cassavetes.

Tot ce a punctat robertsandu, autenticitatea, modestia regizorului, imperfectiunea povestii si a personajului ei principal, jocul liber al actorilor, lipsiti de constringerile unei miini regizorale de fier sint plusuri categorice ale filmului. Eu as adauga ca fluiditatea filmului, asemeni apei varsate dintr-o cana care s-a spart pe podea, care isi gaseste drumul printre crapaturi si alte obiecte intilnite in cale, este spectaculoasa. Urmarim apa, cana si cioburile sint total neinsemnate. Este un spectacol de lumini si umbre, de personaje de care ai vrea sa te atasezi, dar care se dovedesc a fi neimportante, importanta e doar apa nerestrictionata de nimic altceva decit de timpul pe care-l petreci urmarind-o. Filmul lui Cassavetes e ca o seara intr-un bar, urmarind oamenii, urmarind spectacolul, urmarind luminile, intr-o stare de relaxare, este o experienta pe care o iei cu tine fara sa trebuiasca sa faci nimic cu ea. Recunosc deliciul de a-l avea in fata ochilor mai mult de 2 ore pe Ben Gazarra, atit de nonsalant, de confortabil, chiar in cele mai dificil de crezut situatii, gen felul in care scapa din casa chinezului, zimbetul care nu-i dispare desi are o rana, cit o fi de mica, in abdomen. Stiu ca a analiza filmul din punct de vedere al logicitatii actiunilor este cel mai mare deserviciu pe care mi-l pot face si nu voi merge acolo, dar trebuie sa remarc lipsa de consecventa in ceea ce priveste autenticitatea personajelor versus autenticitatea intimplarilor, care par a fi povesti pentru copii. Categoric, asta face filmul cu totul altfel, fata de oricare din zecile de povesti cu crime, mafia si baruri, il ridica la rangul de poezie. Mi-a placut filmul, m-am simtit confortabil urmarindu-l, cu exceptia unor momente muzicale prea lungi, poate au fost scurtate in varianta scurta, dar nu m-a ametit, nu m-a doborit, nu m-a scos din matca mea. Cred ca e foarte importanta starea in care urmaresti filmele, in special filmele de arta. Mai e importanta si virsta. Ma imaginez vazind filmul asta cum 20 de ani si stiu ca atunci m-ar fi scos din ale mele, mi s-ar fi parut genial.

3 stele

19 Jan 2015, 02:42	#6
anaemona Guru Join Date: Oct 2009 Posts: 2,704	Am crezut ca filmul a participat in alte turnee, dar se pare ca m-am inselat, eu una nu l-am gasit. Imi pare bine ca a fost propus, pentru ca nu o data mi-am intrerupt intentia de a vedea mai mult din filmografia lui Cassavetes. Tot ce a punctat robertsandu, autenticitatea, modestia regizorului, imperfectiunea povestii si a personajului ei principal, jocul liber al actorilor, lipsiti de constringerile unei miini regizorale de fier sint plusuri categorice ale filmului. Eu as adauga ca fluiditatea filmului, asemeni apei varsate dintr-o cana care s-a spart pe podea, care isi gaseste drumul printre crapaturi si alte obiecte intilnite in cale, este spectaculoasa. Urmarim apa, cana si cioburile sint total neinsemnate. Este un spectacol de lumini si umbre, de personaje de care ai vrea sa te atasezi, dar care se dovedesc a fi neimportante, importanta e doar apa nerestrictionata de nimic altceva decit de timpul pe care-l petreci urmarind-o. Filmul lui Cassavetes e ca o seara intr-un bar, urmarind oamenii, urmarind spectacolul, urmarind luminile, intr-o stare de relaxare, este o experienta pe care o iei cu tine fara sa trebuiasca sa faci nimic cu ea. Recunosc deliciul de a-l avea in fata ochilor mai mult de 2 ore pe Ben Gazarra, atit de nonsalant, de confortabil, chiar in cele mai dificil de crezut situatii, gen felul in care scapa din casa chinezului, zimbetul care nu-i dispare desi are o rana, cit o fi de mica, in abdomen. Stiu ca a analiza filmul din punct de vedere al logicitatii actiunilor este cel mai mare deserviciu pe care mi-l pot face si nu voi merge acolo, dar trebuie sa remarc lipsa de consecventa in ceea ce priveste autenticitatea personajelor versus autenticitatea intimplarilor, care par a fi povesti pentru copii. Categoric, asta face filmul cu totul altfel, fata de oricare din zecile de povesti cu crime, mafia si baruri, il ridica la rangul de poezie. Mi-a placut filmul, m-am simtit confortabil urmarindu-l, cu exceptia unor momente muzicale prea lungi, poate au fost scurtate in varianta scurta, dar nu m-a ametit, nu m-a doborit, nu m-a scos din matca mea. Cred ca e foarte importanta starea in care urmaresti filmele, in special filmele de arta. Mai e importanta si virsta. Ma imaginez vazind filmul asta cum 20 de ani si stiu ca atunci m-ar fi scos din ale mele, mi s-ar fi parut genial. 3 stele __________________ "Bravery is by far the kindest word for stupidity."