Ziua 1
La silence de la mer - *** 1/2
Inca dinainte sa apara lista oficiala cu toate filmele selectate, una dintre primele stiri facute publice a fost cea despre retropsectiva Jean-Pierre Melville din cadrul acestei editii. Deci primul punct pe lista de "must" a fost "cat mai multe din cele 6 filme ale lui Melville".
Anterior TIFF apucasem sa vad doar Le samourai (un film excelent care ramane preferatul meu dintre tot ce am vazut pana acum de la el), iar in watchlist mai aveam vreo jumatate din filmografia sa. Asadar, sa-mi incep TIFF-ul cu La silence de la mer a fost evident o veste buna.
Filmul - precedat de un short de-al lui Melville (24 heures de la vie d'un clown) - este plasat in timpul celui de-al doilea razboi mondial in Franta ocupata si spune povestea unei familii formate dintr-un batranel si nepoata sa, fortati sa gazduiasca un ofiter german trimis in zona din motive administrative. Cum n-au niciun alt fel de mijloc pentru a se opune acestei decizii, singura lor forma de protest se va concretiza intr-o tacere deplina, nicio vorba adresata acestuia.
Un film bun, uman si cald, poate cel mai personal al sau dupa L'armee des ombres, caruia insa parca-i lipseste putina subtilitate; filmul e foarte "vorbit", desi titlul si subiectul ar parea sa induca contrariul. Monologurile dese si destul de lungi ale batranelului, care exprima conflictul sau interior si trecerea fina de la dispret la simpatie fata de oaspetele lor, puteau fi mai degraba intuite prin imagine si atmosfera, decat rostite de atatea ori.
La loi de la jungle - ***
My kind of feel good movie. L-am descoperit prin lista celor de la Cahiers du cinema, care l-au plasat in Top ten-ul lor anual - deci exista voci importante care-l considera mai mult decat un film usurel, insa pentru mine mai departe de atat nu functioneaza. Are un umor chiar foarte bun in unele momente (putine totusi, si parca prea condensate in prima parte), in rest undeva la limita dintre burlesc si conventional. La un moment dat o cam da in prosteala si nu i se potriveste (acolo a pierdut juma' de punct).
Overall, un film foarte bun ca enterteinment/adventure, cu un umor peste medie si acting bun. Ce-i lipseste e nebunia lui The Forbidden Room (gaselnita lui TIFF 14) - un film cu un subiect hai sa zicem asemanator, care insa parca inventeaza un nou gen de film si ii confera o cu totul alta dimensiune povestii.
All These Sleepless Nights - *****
Pfff, ce film.. 100 minute am fost in transa, de fapt nu doar 100 minute, ci inca multa vreme dupa vizionare. Cu o imagine superba, si o regie la cel mai inalt nivel, filmul asta "curge" de la primul cadru la ultimul (exceptie strict secventele introductive care se succed cu intermitente si induc putin in eroare..), e plin de viata, entuziast, nostalgic, amuzant, melancolic... Are un fel de forta care te atrage parca in el, si asta mi s-a intamplat fara sa ma identific prea tare cu personajele sau cu stilul ala de viata, insa cu toate astea am simtit filmul intr-un mod cat se poate de personal, nostalgic, intim.. Abia astept sa intre in cinema-uri sa vad cum se prezinta la o a doua vizionare.
Austerlitz - ** 1/2
Mda, News from home-ul de anul trecut. Cam aceeasi senzatie am avut-o dupa ce l-am vazut. Foarte dificil de urmarit dupa o zi plina de filme si de alergat intre cinema-uri. Oricum, am dubii cu privire la felul asta de a face cinema. Ideea filmului e buna si ramai cu ea bine fixata dupa vizionare, dar e oare filmul cea mai buna modalitate de a o exprima (si mai ales in forma asta)? Cu atat mai mult cu cat are la baza o carte care cel mai probabil transeaza intr-un mod cel putin suficient problema. Daca da, atunci pana unde pot fi fortate limitele? De ce sa nu-l faci de 5 ore, in felul asta poate isi atinge si mai bine scopul, nu? Nu.
Ziua 2
Even Lovers Get the Blues - *1/2
Masturbarea trista a acetui festival (Una din intrebarile de la Q&A-ul de dupa a fost urmatoarea: de ce in film apare o singura scena in care o femeie se masturbeaza?). O telenovela erotica?porno? cu scene de sex in multe randuri gratuite, construite si filmate fara niciun pic de stil/substanta, cu un colaj nereusit de personaje si cu un final stupid. Plus o gramada de insertii melodramatice gratuite (din nou), mai ales inspre final. Are totusi vreo doua momente (scurte) bunicele, dar nu pot salva starea de penibil pe care mi-a transmis-o filmul asta.
Michael Kohlhaas - ****
Un John Wick medieval, slow-paced
. Un film despre injustete sociala si razvratirea in fata unei autoritati abuzive, cu un scenariu mai mult schitat, dar suficient cat sa contureze cateva idei de ansamblu. Punctele forte sunt de departe imaginea superba si atmosfera lenta, contemplativa care insoteste fiecare scena. Una din surprizele de anul asta,
altceva pentru genul asta de film.