[1MicuCelUmilSiViril]

Pentru aceasta postare am în vedere două filme de autor, un autor cunoscut... Lao-She, autorul piesei pe baza căreia s-a făcut filmul:
Cha guan - The Teahouse (1982),
preferatul meu, film ce nu este în rândul celor foarte cunoscute de publicul larg, capodoperă de neiertat, adică nu de luat la palme, ci musai de vizionat. Dacă e de luat la palme, e de aplaudat.

Un film așa de cuprinzător și de revelator, mai rar!
Într-adevăr, e o operă de importanță majoră.
Deşi se referă la China, veţi vedea că într-un singur film este înmagazinată toată planeta, el exprimă întreaga lume, răspunde la "de ce?"-urile din ultimele secole sau, spus pe scurt, este istoria omenirii, cel puţin a ultimelor două secole, cu fapte în succesiune ce au dus la ceea ce trăim astăzi, urmări care se disting evident.
Asta e marea artă lucrării, complexitatea şi claritatea ei (în numai 2 ore o lecţie de istorie, o recuperare a ei, atât de trebuincioasa fiecărui muritor, o şcoală fulger. Ce-şi pot dori mai mult cetăţenii?).
Cuprinde un studiu despre omul de rând şi cel de la nivel înalt.
Este situat la timpul delimitator/imitator între împărăţie şi comunism (se vede care e diferenţa?).
Din nefericire, nu se află în topul celor mai bune filme, dar eu spun că se află în topul celor mai de valoare filme ale tuturor timpurilor, trecute și viitoare.
Nu ştiu dacă e un film nemuritor, aşa cum îl numesc unii, dar valabil cel puţin încă 500 de ani de acum încolo este!
Dacă avea mai puține linii, mă ocupam de sub în română, dar m-au descurajat cele 2500 pe care le are, însă, obligatoriu, trebuie cunoscut. Merită!

Wo zhe yi bei zi - Life of a Beijing Policeman (1950),
50 de istorie chinezească explicaţi cu ajutorul unui polițist din Beijing.
Timpurile sunt grele, dar viaţa de poliţist e frumoasă, ordinele sunt clare: să nu deranjeze pe cei din funcţiile înalte, atât. Atunci, ce să facă? O băuturică, un joc de mahjong, regimurile se succed, cade dinastia, vine republica, de acum are mai mult de treabă, încep grevele studenţeşti care vor a trezi conştiinţa populaţiei, vor oprirea importurilor din Japonia, vor ei şi oprirea vânzării Chinei niponilor, lucru cu care se ocupă conducătorii ţării.
Când cu stupoare observă că, deşi regimurile se tot schimbă, ei sunt tot slugi credincioase şi tot săraci şi nici nu mai au de mâncare, având, şi ei contribuţia lor la ceea ce li se întâmplă (strângând taxe pentru ocupanţi, făcându-le rost de ţiitoare, înăbuşind revoltele populaţiei, etc), însă fără a conştientiza asta, lucru care li s-a adus la cunoștință de către studenți, unii poliţişti simpatizează, ocazional fraternizează, cu studenţii, chiar în momente în care au loc represalii, neînţelegând de ce trebuie să se lupte chinez cu chinez din cauza unor trădători din guvern, slugi ale japonezilor.
De văzut... în alb şi negru!