Impresii după vizionare:
E un film care funcţionează pe două nivele: micro (număr redus de personaje, o singură locaţie, atmosferă intimă) şi macro (prin temele abordate – umanism, moralitate, tehnologie, identitate). Are aspectul unui SF făcut prin anii 70 şi scos doar acum la lumină, ceea ce e un lucru foarte bun, nu vreau sa sune a repros. Mulţi au spus că seamănă prea mult cu 2001. Eu l-aş apropia mai mult de Blade Runner decît de 2001. Interpretarea lui Sam Rockwell este fenomenală, comparabilă cu aceea a lui Irons în Dead Ringers sau Cave în Adaptation.
Un alt aspect pozitiv, în ceea ce priveşte povestea, e faptul că accentul este pus mai mult pe aspectele emoţionale şi dramatice, pe latura umană, filmul nu deraiază în thriller SF de duzină.
Este un film superb realizat şi interpretat care transcede genul SF prin subiectele pe care le dezbate. Şi nu în ultimul rînd, e unul dintre cele mai emoţionante filme ale anului..
Ca şi fapt divers, pentru cei care nu ştiu – regizorul este fiul lui David Bowie iar filmul este produs de soţia lui Sting...
