[robertsandu]

Mie nu mi se pare că filmul îl descrie pe Cosmo Vitelli ca fiind un gambler înrăit. El merge la acel local însoțit de fetele lui, dovadă că e mai mult interesat să se dea mare în fața lor decât strict de jocul de poker. Or gamblerii înrăiți sunt măcinați de viciul în sine, nu văd dincolo de asta și în mod cert nu ar accepta ca concetrarea lor să fie distrasă de nimic.

Cosmo nu are comportamentul sau apucăturile unui parior de meserie. El vrea doar să pară cool și să fie adorat datorită acestui lucru -- că e cool, că e calm, că e mereu în control. Asta până realizează că s-a băgat în ceva mai mare decât poate el să ducă. Spunea cineva că nu este un mesaj în filmul ăsta. Ba este, doar că nu e servit cu lingurița. Bookie ne vorbește despre cât de dăunătoare poate fi bravura, atașamentul excesiv față de ceea ce e afișat, superficial, într-o societate care pune mare preț pe aparențe, așa cum e cea americană. Nu numai că e mesaj, dar avem mesaj și o subtilă critică socială în același timp.

E foarte important să ai un dezvoltat simț al sinelui, să știi cine ești de fapt, ce poți să faci, ce nu poți să faci, să alegi bine în momentele importante. Se te detașezi de cum vrei să pari și să nu pierzi contactul cu realitatea. Să asculți mai puțin de impulsul (perfect uman și de înțeles) de a te da mare și de a poza în șmecher. Pentru că te poți trezi în situații când masca aia dispare și rămâi doar tu, pus în fața unei alegeri imposibile.