[robertsandu]

hmmm. interesant. acelasi lucru s-a vehiculat si se vehiculeaza si despre Chinatown. ambele filme au fost realizate in aceeasi perioada. se pare ca, exista o oarecare efervescenta in randurile cineastilor la moda pe-atunci,pentru reinventarea, redescoperirea noirului. si cred ca exemple sunt destule,dar nu-mi vin acum in minte. ce as vrea sa remarc, cu riscul de a fi pe langa topic, este faptul ca filmul lui Polanski este mult mai fidel in mentinerea liniei, gasim trasaturi ale noirului, bine conturate, inclusiv o Faye Dunaway absolut minunata in rol de femeie fatala. filmul lui Cassavetes are o doar o umbra, acea atmosfera pe care ati remarcat-o si pe care am admirat-o si eu. in rest...nu stiu, cred ca independenta lui in conceptia regizorala, cantareste mult mai mult,decat incercarea noastra de a incadra "The Killing...", chiar si in categoria noirului modern.

Nu știu despre ce film al lui Polanski e vorba, probabil că nu l-am văzut, dar eu personal când mă refer la noir mă refer mai mult la imagine, umbre, contraste, încadrare, focus etc. Creare de conținut prin imagine sau imaginea pe post de reflexie a gândurilor personajelor (deci conținut). De fapt, prin noir văd o prelungire a expresionismului german, așa că poate termenul de expresionism ar fi mai potrivit și mai exact.

Uite, dacă vrei, Mann -- unul dintre stiliștii mei preferați alături de Malick și Claire Denis -- are câteva filme neo noir de mare valoare și inovație, filmate aproape în întregime în digital, mai ales Collateral și Miami Vice. E un noir super modern, mai vibrant datorită digitalului, atât de vibrant încât pare că se aseamănă cu privirea umană. De fapt, dacă mă hotărăsc să mai particip la un turneu o să propun ceva de Mann mai mult ca sigur.