Cum nemurirea s-a nascut la sat, asa si punk-ul s-a nascut in Romania, pentru ca tot romanul e mai cu mot. Toata lumea face treaba vara, noi suntem mai iernatici. De aceea cred ca noi trebuia sa fim in emisfera sudica, unde acum e cald, in unele locuri prea cald.
Noi avem Ziua Nationala iarna, Revolutie iarna, Anul Nou incepe iarna, Ziua Unirii - iarna, chiar si povestile le scriem iarna.
Cu cateva saptamani in urma am inchipuit o poveste pornind de la cateva discutii, o poveste cu sens foarte general in care toti cei care au citit-o au gasit multe lucruri importante.
Constat ca se circumscrie si acestei zile de 24 ianuarie, de aceea consider ca e folositoare si pentru publicul largut. Totodata, astept cu nerabdare cand nu va mai fi valabil mersul lucrurilor din ea.
Doi frati locuiau in aceeasi casa. O mostenisera, iar timpurile nu erau chiar asa de roze incat sa-si faca fiecare una proprie. Inainte, oamenii erau mai buni la suflet si mai vrednici. De aceea si reuseau sa-si construiasca case, dar asta e cu totul alta poveste, insa drept e ca influienteaza mult.
Casa nu era mare, avea doar doua camere dispuse de o parte si de alta a unui hol central ce le despartea, iar in spatele lor se aflau alte dependinte necesare.
Intre cei doi frati nu era zi de la Dumnezeu ca sa nu fie cearta cu privire ba la una, ba la alta. Intotdeauna se gasea ceva care nu le convenea: de ce a umblat cu un oarecare lucru sau de nu l-a pus la loc cum dorea el, ba, ce a cautat acolo sau dincolo. Si tot asa, aia nu, aia nu, orice facea unul, altul zicea ca nu e bine. Iar astea nu erau decat lucrurile cele mai minore.
Ajunsesera intr-o stare greu de suportat, erau foate irascibili, toata ziua tipau unul la altul, incat scapau din gura vorbe care nu isi au locul intre frati.
Amandoi, cu manie, trasesera concluzia in particular ca daca le-ar fi stat in putere s-ar fi despartit imediat.
Certurile lor se auzeau nu numai in vecini, ci pana si la Ceruri, asa de zgomotoase erau.
Intr-o buna zi Dumnezeu nu le-a mai rabdat ciondaneala si le dadu un cutremur care - ce fel de cutremur o fi fost asta? - le-a rupt casa exact pe din doua, de-a lungul holului de la intrare, de la temelie pana la acoperis, intre parti cascandu-se o rapa adanca de cativa metri dar si lata la suprafata pamantului de 2-3 metri, asa cum visase unul dintre ei cu mai mult timp in urma. Fiecare parte de casa a ramas, asadar, pe cate un mal, iar ca sa treci dincolo trebuiau puse punti.
Vazand asta, cei doi frati, uluiti, s-au uitat la casa, apoi unul la altul, si-au pus mainile in cap, intrebandu-se: Doamne, ce-o mai fi si asta?
Dupa ce au cantarit bine situatia, au fost de acord ca trebuie sa repare casa, planuind fiecare operatiune in mod riguros: sa astupe groapa aparuta, cel putin langa casa, in prima faza, sa consolideze casa incepand de jos, sa acopere cu pereti zona egala cu cat s-au distantat una fata de alta cele doua parti ale casei si sa refaca acoperisul in noua forma a casei.
Repejor, s-au apucat de treaba.
In timp ce lucrau la reparatia casei, un vecin, care trecea pe strada, prin dreptul casei lor, le dadu "buna ziua!" si intreba:
- Dar ce faceti acolo?
- Reparam, zisera ei, ca, uite, in urma cutremurului ni s-a deplasat casa, iar acum trebuie sa o consolidam.
- De ce? Nu asta strigati, voi, intr-una ca vreti? Vad ca s-a rupt. Nu e mai bine asa?
- Nu! Vine vara acusi si o sa intre toata caldura aia mare in casa, la iarna o sa intre zapada. Dar mai e si vantul, ploile. Trebuie refacuta!
Sateanul, cand ii auzi, zambi, asa, in coltul gurii si li se adresa moralizator:
- Sa stii, ba, ca asa e intotdeauna cand te pui impotriva firii! Toate au un rost, iar voi abia acum le-ati dat de rost la toate.
