Originally Posted by sigalia:
|
Intre momentul in care ii toarna sampanie pe picior si cel in care o plesneste pe fata, Antoine nu reuseste sa construiasca mai nimic interior sau exterior cu Lucille,ci doar sa se impuna.
|
Tocmai asta e unul din cele doua defecte de baza a filmului: relatia dintre Lucile si Antoine nu are sens, e neverosibila de la inceput pana la sfarsit. Nu se construieste, nu se leaga nimic intre ei, dar ar trebui sa credem ca sunt indragostiti nebuneste.
Originally Posted by sigalia:
|
De la detaliile superficiale si pana la fazele explicite prin dialog, viata de cuplu a lui Lucille cu Charles,respira iubire.
|
Din partea lui, da. Din partea ei, nu. Afectiune nu inseamna iubire.
Originally Posted by sigalia:
|
Nu se poate trece cu vederea ca acesta din urma stie de la inceput ce se intampla cu Lucille si faptul ca nu incearca sa impiedice nici o clipa cursul evenimentelor.Amestecul de siguranta,resemnare si tristete pe care il emana barbatul inselat accentueaza caracterul nobil al personalitatii sale.
|
Hmm. Pentru mine accentueaza mai degraba slabiciunea lui, faptul ca e dependent de Lucille. Iar a fi dependent de orice nu da nobilitate caracterului, ci dimpotriva il umileste, il subordoneaza persoanei sau lucrului de care e e legat.
Originally Posted by rvn:
|
nu incerca sa-i atribui acestui personaj, calitati interioare iesite din comun, fiindca ele nu exista, cel putin, filmul asa arata.
|
Si acesta e cel de al doilea defect de baza a filmului. Lucille e pur si simplu superficiala. Asta nu inseamna ca ar fi o femeie usoara, are unele principii. sigalia o caracterizeaza drept: "ingénua si senzuala, idealista, rasfatata". Dar daca era urata ar mai fi fost lucrurile astea asa atragatoare?
Eu as caracteriza filmul ca feminin, nu ca feminist. Ca femeie, banuiesc ca poate fi placut sa te proiectezi in locul lui Lucille. Trai in lux, huzur, apoi cand ai chef de un barbat mai focos iei o pauza si traiesti o aventura mai rough, la final revii la caldurica. Sounds nice.