[BJBlazkowicz]

Nexam dispozitie pentru o analiza amanuntita, as usual.

Doar cateva idei:
Cred ca trebuie sa ai o oarecare experienta de front, sau cel putin la nivel cerebral sa existe niste conexiuni, ca sa intelegi filmul. "Ticalosul/fututul naibii, tu nu stii prin ce am trecut!" *sau ma rog, a zis ceva asemanator. Cand ofiterul ala superior le refuza ordinul de tragere, pentru lunetisti echivaleaza cu anularea existentei. A fost o condamnare la moarte. Chiar mai rau, la o moarte pe termen nedefinit. Intocmai cum zicea un atlet in alt film "am cateva minute la dispozitie sa imi justific existenta".
In alta ocazie, cineva exclama: "Afurisitii astia de piloti, vor sa castige singuri razboiul."
La sfarsit, tovarasul protagonistului principal este deja mort, de aia se sinucide.

Poveste simpla si atemporala: "A story. A man fires a rifle for many years... and he goes to war. And afterward, he turns the rifle in at the armory... and he believes he's finished with the rifle. But no matter what else he might do with his hands... love a woman, build a house... change his son's diaper... his hands remember the rifle."

Multe lucruri concentrate, fara lalaiala. Desi traiesti o viata lunga si plina de evenimente, ea tine cateva clipe, iar sufletul tau ramane in acele clipe, captiv pentru totdeauna. "We are still in the desert." (Inca suntem in desert). Traiesti acolo unde iti pui visele, in dimensiunea propriilor sperante.
Atmosfera Camus-iana justificata. Asta daca te atasezi de Strainul mai mult decat de Doctor SaveMyAss, din Ciuma.

Faza cand da cu pumnu-n sicriu iara face cat zece filme de filozofie scremute in suprarealism.

Concluzie: filmul asta nu-i pentru pampalai care asteapta cu sufletul la gura sa-si sufle nasul in lacrimi, emotionati.