|
Un chateau au soleil (1988)
Pentru cine vrea să vadă acest film, în aceste timpuri, în primul rând, trebuie să țină seama că situația din film era o permanență în epocă - la sfârșitul de veac 20, deci, filmul e puțin și o cronică a acelor ani, după cum știu cei care au prins anii. Eu eram tinerel, dar îmi aduc aminte, chiar dacă trăim în România.
Burghezia învinsese definitiv nobilimea, prima aristocrația banilor. Așadar, deținătorii de castele falimentau pe capete, însă unii nu voiau să și-l piardă și, lăsând rușinea la o parte, se apucau de oareșce muncă, afaceri, treabă, ei care nu concepeau nicicum să facă ceva vreodată, situație care se regăsește, după cum spuneam, și în acest mini-serial franțuzesc cu renumiții Jean-Pierre Marielle și Anny Duperey, un serial și cu valențe de telenovelă (și numărul mare de episoade, 6 la număr, înclină să crezi asta; pare că pândește spectrul telenovelelor, dar mereu se animează): apar iubiri acolo unde nu te aștepți, etc.
Cert e că locurile în care s-a filmat va dă posibilitatea să vă clătiți ochii, fapt cât se poate de propice, pentru că așa o să vedeți mai clar lucrurile.
Sunt și tușe științific punctate, acolo. De exemplu, pe scurt, se spune undeva că știința lucrează cu certitudini, nu cu presupuneri, iar singura ei certitudine e că nu știe nimic.
Muzica e bună (Jacques Loussier), morala e bună, are agitatie, dar în agitația personajelor apar și câteva situații amuzante, ca-n viață.
Se prezintă două stiluri de viață, unul arhaic, pașnic, unul modern, politic, care intră în conflict, mai ales la tinerețe (burghez cu nobil nu se pupă) și mai ales când apar interese, dar apar conflicte "politice" și în familie, tatăl cu fiul (cearta pentru golf la castel).
Mai multe nu vă mai zic despre el, vă las dvs plăcerea de a urmări acest simpaticuț film domestic intitulat "Un castel la soare".
|