|
Guru
Join Date: Dec 2016
Posts: 638
|
460 de ani:<<***La fel mi-ar curge vrerea, cât mai am/ Will deajuns, în largu-ţi, pasămite/ Nu-i alunga pe toţi ce Will îşi spun/ Îngăduie-i: în mine îi adun/***>>??*William Shakespeare, nașterea e atribuită zilei de 23 aprilie??*, dată care marchează și ??*Ziua Internațională a Cărții??*:<**O, nu vă-nchipuiţi c-aş fi poetul/ Metaforei celeste, că de Sus/ Aştept să mă înveţe alfabetul/ Vreo Muză, sau că stilul mi-am supus/ Acestei mode plină de fervoare/ A comparaţiei: smaralde, sori/ Sau flori de-april, cu epitete care/ Din graţie divină, dau fiori/ Lăsaţi-mă să scriu precum iubesc/ Adevărat, cum pruncul e iubit/ De mama sa; deşi, mărturisesc/ Că de arhangheli nu mi-s dăruit/ Cu har. Nu-s negustor, nu-mi laud marfa/ În linişte, mai bine sună harfa.**>
●Sonet 21
***
De ce mi-e versu-mbătrânit o piatră,
Vâltoarea apei domolind? Măcar
De m-aş topi în stilul vremii, artă
A şlefuirii ritmurilor, dar
Putere n-am să schimb acum veşmântul
În care-mbrac acelaşi vechi discurs,
Încât mă tem că fiul meu, cuvântul,
Părintele-şi trădează; timpul scurs,
Prietene, mi-a însoţit rostirea
Cu slava ta, ce straiul preţios
Mi-a pus în vechiul stih, spre înnoirea
Metaforei îmbătrânind frumos:
Cum stins ori viu e soarele, aşa
Mi-e dragostea, arzând ce-i ars deja
●Sonet 76
******
***Un dor, mai toate au; pe Will, doar tu,
Mistuitor, cu Will pe-ndestulate.
Mai mult decât un Will ţi-aş fi, de nu
Mi l-ai goni; te-ar îndulci în toate...
Te-nduri, încăpătoare, să-l mai laşi
Măcar o dat’, adăpostind în tine?
De ce le-ar fi oceanul tău sălaş
Doar altora, şi mie nu? Vezi bine,
Nici marea picăturii nu-i duşman,
Ci, lacomă, în mreaja ei o-nghite;
La fel mi-ar curge vrerea, cât mai am
Will deajuns, în largu-ţi, pasămite.
Nu-i alunga pe toţi ce Will îşi spun.
Îngăduie-i: în mine îi adun...***
●Sonet 135
********
??*William Shakespeare《**Bagă de seamă, Prospero, cartea este izvorul înţelepciunii, a înţelegerii şi a iubirii de bine. Dar vestirile ei împing la fapte, priceperea se împleteşte cu meşteşugul, ştiinţa cu arta, teoria cu practica. Puse în mâini blânde şi cinstite, aceste mijloace aduc fericirea; dar ele nu trebuie să cadă în puterea unui singur om sau a unei singure împărăţii...Nu te încrede, dar, orbeşte**》
***
??*Prospero = în piesa de teatru ☆"Furtuna"☆**Voi, silfi din măguri, bălţi şi crânguri
Şi voi, cari, fără urme în nisip,
Eu care-am dominat Natura
Prin arta-mi şi vitutea ei. Ci, iată,
Mă leapăd de magia asta aspră;
Iar după ce-am să cer un cânt din slăvi
Şi-l cer acum—ca să-mi sfârşesc lucrarea
O muzică divină, ca să-i facă
Să-mi înţeleagă gândul.
După-aceea îmi frîng toiagul
şi-l îngrop în ţărnă,
Iar cartea am s-o zvîrl într-un adînc Necercetat de nimeni, niciodată.**
***
PROSPERO (lui Alonso)
Un cînt solemn e leacul cel mai bun Al unei minţi bolnave.
Linişteşte-ţi înfierbîntatul cap, lipsit de cuget.
Rămîi în cerc, eşti ţintuit de-o vrajă...
Cinstite domn Gonzalo, ochii mei Văzîndu-i pe ai tăi se-nlăcrămează..
Se risipeşte vraja şi,
precum în noapte se strecoară zorii limpezi
Şi bezna o topesc, la fel încep
Şi ei să-alunge ceaţa neştiinţei
Ce le învăluise judecata...
O, vrednice Gonzalo, credincios Aceluia pe care îl slujeşti,
Tu m-ai salvată
Cu vorba şi cu fapta,
Credinţa eu din plin ţi-oi răsplăti-o...
Alonso, tu ai fost prea crud cu mine
Şi fiica mea, de fratele tău pus
= Îţi ispăşeşti azi vina, Sebastiane
Pe tine, frate-al meu, hrănit cu-ambitii
Ce ţi-au stîrpit în suflet omenia,
Încît ai încercat, cu Sebastian
— Ce-i şi mai chinuit de remuşcări — Pe rege să-l omori, te iert acum,
Oricît ai fi de vitreg...
Judecata
Să li se limpezească a-nceput:
Se-apropie ca valurile mării
De ţărmu-ntunecat al minţii lor...
Toţi mă privesc, dar nu mă recunosc.**
***
**Hei, Ariel, din peşteră adu-mi Coroana şi topuzul.
Lepăd masca
Şi mă arăt aşa cum în Milano
Am fost cîndva.
Hai, duhule, grăbeşte,
îţi voi reda îndată libertatea.**
****
??*Prospero 《**Priveşte, rege, ai în faţa ta
Pe Prospero, nedreptăţitul duce
Al mîndrului Milan.
Şi ca dovadă
Că-i viu acela care îţi vorbeşte,
Te-mbrăţişez şi îţi urez şi ţie
Şi celorlalţi, un cald: „Bine-aţi venit!"》
***
??*Prospero (Aparte, lui Sebastian şi Antonio.):**Dar, domnii mei, îmi pare că sînteţi
Atît de uluiţi, încît nu daţi
Nici ochilor crezare...
Ce vă spun E-adevărat.
Cît de năuci aţi fi,
Aflaţi că eu sînt Prospero, acelaşi
Pe care din Milan l-aţi alungat
Şi care-n chip ciudat a nimerit
Pe insula aceasta, ca s-ajungă
Stăpînul ei, iar voi să fiţi zvîrliţi
Pe ţărmul ei...Dar mă opresc aici
— E o poveste lungă.**
***
??*Prospero (Arătlnd spre intrarea peşterii)《**Bine-ai venit, măria ta.
Această Chilie mi-e palat.
N-am multe slugi,
Iar în afară n-am nici un supus.
Priviţi, vă rog: de vreme ce îmi daţi
Ducatul înapoi, vă răsplătesc
C-un dar la fel de scump
Pofteşte, sire, cu a ta suită, în peştera-mi săracă: veţi rămîne
Acolo-n astă noapte, ce va trece
Mai repede, căci vă voi depăna
Povestea vieţii mele, mai cu seamă
Tot ce s-a întîmplat de cînd
venit-am Pe insulă.
Iar mîine dimineaţă
Vom merge împreună la corabie
Şi vom porni spre Neapol, unde sper
Să fiu de faţă la frumoasa nuntă
A tinerei perechi. Mă voi retrage
Pe urmă în Milanul meu, să cuget
La moarte-ndeosebi.**》
*****
??*Prospero《Actorii, cum ţi-am spus, au fost doar duhuri
Şi toate s-au topit acum în aer:
Aidoma acestei năluciri,
Palatele şi turnurile-nalte,
Şi templele, şi însuşi globu-acesta
Cu tot ce-i viu pe el — se vor topi
Făr-a lăsa vreo urmă, ca şi-această
Părelnică serbare: ●viaţa noastră
E din plămada viselor făcută,
Şi somnul o-mpresoară..●
Domnul meu,
Sînt tulburat, îmi iartă slăbiciunea — Bătrîna-mi minte-i răvăşită-acum.
De beteşugu-acesta să nu-ţi pese.
Retrage-te-n chilia mea, de vrei,
Şi te-odihneşte.
Voi umbla puţin,
Să-mi liniştesc înfierbîntata minte."
****
??*PROSPERO = Epilog《**Vrăjile-mi s-au risipit, Sînt un om obișnuit. Pot aici să fiu închis, Sau la Neapole trimis. Dar avînd iar un ducat, N-aș dori să fiu lăsat Pe-astă insulă pustie. Cum veți vrea, așa să fie! Cu-ale voastre mîini, puteti Sa ma sloboziţi, de vreți. Umîle-mi pînzele suflarea Voastră, binefăcătoarea. Altfel, țelul de-a vă place, Pulbere și praf se face. Fără duhuri și minuni, M-aș sfîrși, de-n rugăciuni - Care spală-orice păcat - N-aș cere să fiu iertat. Cum și voi ați vrea să fiți, Rogu-vă: mă sloboziţi!**》
|