97 de ani, **În noaptea asta nu voi fi fericit/ am fost refuzat de cuvinte/ si va trebui sã dorm într-un pustiu dezolant**, născut la 24 mai 1923 Victor Felea - moare pe 28 martie 1993 **Am ajuns la capătul fiinţei mele/ În această călătorie a gândurilor/ Mai încotro – ce este?/ Nimicul? Întunericul?/ Sau poate e altceva/ Un vecin de materie – necunoscut/ Ţintuit şi el între limite/ Cu mari întrebări în sufletu-i mut?**), fost poet, critic literar, traducătorul versurilor frostiene si eseist, coleg de generatie cu D.R. Popescu, A. E. Baconski, Miron Radu Paraschivescu (care l-a angajat redactor la Almanahul literar), Dumitru Micu, Dumitru Mircea, Aurel Gurghianu sau Aurel Rãu, la revista "Steaua", sunt publicate si poeme autentice, ocolindu-se inteligent ideologia impusa de partid, anii de dupã "50, se traducea din Robert Frost, Rainer M.Rilke, Federico Garcia Lorca, Salvatore Quasimodo, Eugenio Montale, William Faulkner, Henry James, Paul Valéry, Felea, un scriitor discret, avea a critica propriile-i compromisuri, vulnerabilitatea în fața cerințelor în numele ideologiei comuniste, ("am putut noi sa scriem asta?"), este distins cu Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor**Din coliba mea urbanã mã uit la cer/ Mã uit la pãmînt si la casele lui inegale/ Mã uit apoi la cîtiva copaci înnegriti
Si la strada exasperantã
Si la geamul cu urme de praf
Si la mîinile mele ce zac pe genunchi
Mici si aproape îmbãtrînite zac pe
Catifeaua maro a pantalonilor mei uzati
Mã uit la dusumeaua de ciment a bucãtãriei
Si la cutia de carton în care cîndva a fost închis televizorul
Mã uit la lucrurile îngrãmãdite pe ea
Într-o dezordine consacratã
Mã uit si deodatã mã vãd pe mine însumi
Uimitor de insignifiant si de zadarnic
Pãstor de nimicuri
Aici în aceastã înfundãturã domesticã**/- "Inedite", 1973
***
Victor Felea - scrie Jurnalul unui poet lenes : ianuarie 1955 - martie 1993, contine 834 de pagini, publicat de Editura Albatros, anul 2000**Aş fi putut, poate, să fiu un om de succes, dar am preferat să fiu comod, liber, să nu mă supun unor obligaţii plictisitoare. N-am vrut să mă transform decît în măsura în care am socotit că aceasta este strict necesar, fără să-mi silesc conştiinţa la salturi acrobatice; n-am mimat o atitudine de faţadă. Asta explică rămînerea mea în umbră, eticheta de personaj cenuşiu, necunoscut. Mi-am dat seama totdeauna de acele prilejuri cînd ar fi fost de ajuns să fac un gest pentru a fi săltat la suprafaţă. Totuşi, am lăsat să-mi scape toate ocaziile, pentru că am simţit că nu o să pot suporta prea multă vreme hărţuiala, apreciind că-mi sînt mult mai necesare singurătatea şi independenţa. Şi dacă din cauza lor am rămas fără avantajele popularităţii, am totuşi satisfacţia de a-mi fi păstrat nealterate gustul şi sensibilitatea, credinţa în arta adevărată izvorîtă din sinceritatea şi frumuseţea inimii omeneşti.**/-**Chiar și asta e viața chiar și asta/ pe care o duc eu zi de zi/ aici în orașul acesta printre/ câțiva oameni câteva lucruri/ printre câteva dorințe simple concrete/ printre gesturi obișnuite și vorbe și mai/ obișnuite printre enervări și satisfacții/ printre vizite și îndatoriri printre/ vise ce nu mai sunt decât fantome/ de vise printre regrete și nerăbdări/ și maladii sâcâitoare și voci/ care-mi spun și se confesează și vor/ ceva de la mine – chiar și asta e viață/ bucuria asta fără bucurie** (Chiar și asta)
(..)
Primul număr al "Almanahului literar"(unde a si publicat) a fost dedicat lui, I.V. Stalin - în Jurnalul unui poet leneș, Victor Felea avea a scrie **16 octombrie 1981 - *Am rãsfoit câteva numere de început ale „Almanahului literar“ (1950-1951), citind poezii, criticã, note. Ce orori, ce monstruozitãti. Si totusi, noi le-am scris. Îmi dau seama cu spaimã, cum a putut regimul ãsta sovietizant sã ne denatureze, sã ne oblige (si noi sã acceptãm) sã scriem în cel mai aberant limbaj lozincard al propagandei sovietice. Desi mai pãstrãm, mãcar unii dintre noi, o anume detasare criticã, nu ezitãm sã asternem pe hârtie o pseudoliteraturã utilizând sloganurile vremii chiar cu oarecare dezinvolturã. Forta propagandisticã ruseascã era atât de coplesitoare (mai ales cã era dublatã si de un alt gen de fortã - persuasivã) încât, dacã voiai sã trãiesti, intrai vrând-nevrând în marele cor al elogiatorilor. Te consolai cã esti un revolutionar si contribui la fãurirea unei lumi noi. Din pãcate, dupã trei decenii, aspectul propagandistic al acestei politici seamãnã perfect cu cel de odinioarã, atâta doar cã nimeni nu mai ia în serios frazeologia sforãitoare. O lãsãm sã treacã pe lângã noi si sã-si macine propriul vid, stiind cã nu mai poate capta atentia prin nimic. Ideologii vorbesc în gol si trec, în vreme ce noi ne ducem viata sub pavãza protectoare a indiferentei.*
///
Jurnal, octombrie 1977 :"Simt planând asupra mea aceeaşi presiune politică din anii '50, de astădată vizând transformarea efectivă a scriitorilor, şi în genere a intelectualilor, în activişti de partid, având sarcini obşteşti precise."
&
Spre ruşinea mea, am expediat azi la Uniune poeziile patriotice destinate unei antologii aniversare. Un compromis în plus, ce mai contează!"
***
**Între timp/ Bătrânii părinți/ S-au retras liniștiți/ Sus pe dealul împodobit de cruci/ Și de pietre frumos dăltuite/ S-au retras la locul odihnei de veci/ Între timp/ Am râs și m-am întristat/ Și am privit la televizor/ Miracolele și pierzarea lumii/ Între timp/ Am citit reviste/ Și m-am uitate la oameni/ Și la văzduhul tot mai străveziu al primăverii/ Între timp/ Am mâncat și am dormit/ Mereu între timp/ O viață între timp/ Și de-odată m-am întrebat cu spaimă/ Unde mi-e Timpul** (Între timp).
***
Victor Felea în Jurnalul unui poet leneș:**Noi, cei de la "Steaua", am făcut în poezie ceea ce au realizat mulți dintre poeții moderni, am introdus firescul, limbajul omului simplu, fără inversiuni și fără prețiozități. Am lăsat versul să se nască din simplitate și adevăr.**
https://www.youtube.com/watch?v=4o7K...VAZreUIxuimv6c