|
Povestea virusului năzdrăvan
Intro
pune o linguriță de SarsCov2 pe asfalt;
nu știe nimeni, în afară de tine;
pune 2 oameni să treacă prin zona aia;
unul trece la 5 metri de zona pătată;
celălalt trece la 5 centimetri de zona pătată;
primul se duce acasă și n-are treabă;
al doilea a luat vreo 10 spiriduși pe talpă;
a lipit spiridușii pe asfalt;
spiridușii se înmulțesc rapid;
prind aripi precum omizile metamorfozate-n fluturi;
zboară;
și se prind a doua zi de primul trecător care se întoarce la muncă;
celălalt s-a șters de preșul de acasă;
a venit femeia de servici (stă la bloc) și calcă pe preș să ia sticla de apă;
spiridușii noștri năzdrăvani se lipesc precum guma de mestecat;
Continuați voi.
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|