Poetul Ion Barbu/ matematicianul Dan Barbilian,125 de ani de la naștere "eseist = traducător = reputat profesor" (**La anii-mi încă tineri, în târgul Goettingen/ Cum Gauss, altădată, sub curba lui alee/-Boltirea geometriei astrale să încheie-/ Încovoiam poemul spre ultimul catren**- poemul "Ut algebra poesis" (dedicat iubitei Nina Cassian),**Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, aşa că, rămânând poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei. Există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlneşte cu poezia. Ca şi în geometrie, înţeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă. Domeniul visului este larg şi întotdeauna interesant de exploatat.În felul acesta înţeleg suprarealismul, care în cazul nostru devine un infrarealism. Am o singură evlavie: Edgar Poe și trei admirații: Mallarmé, Rilke, Rimbaud**, anul 1929 sustine doctoratul la Bucuresti cu teza principala “Reprezentarea canonica a adunarii functiilor hipereliptice” ¸si cea secundara “Grupuri finite discontinue, în 1944 devine profesor la Facultatea de matematică a Universităţii Bucureşti, dedicat problemelor de algebră axiomatică, publică diverse articole în reviste de specialitate. În 1948 îl găsim printre membri fondatori ai Institutului de Matematică al Academiei, iar în 1958 se întoarce la geometrie şi defineşte „Spaţiile Barbilian”, Ajuns „poet..dintr-o glumă”, Barbu mărturisea:**Eram în ultima clasă de liceu şi candidat la Şcoala de poduri şi şosele. În gazdă şedeam cu un poet, Simon Bayer, a cărui moarte (ca poet) voi deplânge-o toată viaţa. Acesta mi-a incendiat flacăra versurilor, deşi poate era mai bine să fi rămas toată viaţa numai admirator al poeţilor. Într-o zi, citind pe Baudelaire, îmi vine gustul să-i traduc o poezie. Colegul Tudor Vianu, legat de Bayer printr-o indisolubilă legătură în timp şi spaţiu, şi-a permis să râdă de această glumă. I-am jurat atunci să-i dau revanşa. Dacă am perseverat, este c-am prins gust de acest joc**, La 29 septembrie 1918, Alexandru Macedonski îi publică în revista „Literatorul”, prima poezie intitulată "Fiinţa", iar din 1919, încep să-i fie publicate poeziile în „Sburătorul” lui Eugen Lovinescu, care-l prezintă elogios cititorilor, prin articolul "Un poet nou ”,Una din cele mai cunoscute poezii "După melci", apare în 1921 în revista „Viaţa Românească”, în anul 1930 i se publică la Editura Cultura Naţională volumul "Joc secund", Autor a peste 100 de lucrări matematice printre care „Teoria aritmetică a idealelor în inele necomutative” precum şi „Grupuri cu operatori (teoremele de descompunere ale algebrei)”-
**anii imediat urmatori celui de-al doilea razboi mondial se caracterizeaza, ın activitatea sa ¸stiintifica, prin trecerea din ce ın ce mai pronuntata de la vechile sale preocupari de geometrie, carora la consacrase anii tineretii, la abordarea unor probleme fundamentale ale algebrei moderne ¸si ale teoriei numerelor. Unul dintre marile merite ale lui Dan Barbilian ıl constituie faptul de a fi printre primii care au introdus la noi ın tara preocuparile de algebra moderna - algebra axiomatica cum ıi placea s-o numeasca. Bine cunoscut ın cercurile specialistilor din ıntreaga lume, Dan Barbilian este autorul unor rezultate importante de algebra si al unor spatii care-i poarta numele. Dan Barbilian creeaza opera sa algebrica ıntr-o perioada ın care, dupa un proces ındelungat de acumulare a numeroase fapte particulare, se simtea nevoia unei organizari a acestui material, o ierarhizare a sa, prin desprinderea unor structuri generale. Tocmai ın aceasta algebra asa-numita nealgoritmica s-a manifestat, dupa cel de-al doilea razboi mondial, activitatea creatoare a lui Dan Barbilian, activitate care reediteaza, pe un alt plan ¸si cu alte mijloace, tendinta pronuntata spre aspectele abstracte, de extragere a esentelor, pe care poetul o manifesta ın urma cu ani, ın ciclul Joc Secund*) -scrie profesorul Solomon Marcus in cartea sa “Din gandirea matematica romaneasca”, Ultima poezie a liricii barbiene , "Bălcescu trăind" apare în 1956, revista „Viaţa Românească”, - numit „Cel mai mare poet dintre matematicieni și cel mai bun matematician dintre poeți”, Ion Barbu, născut la Câmpulung Muscel (**Din cauza unei prea lungi dezrădăcinări şi a interesului meu, mereu viu, pentru experiențele spirituale am luat obiceiul anumitor stupefiante : eter și cocaină!**) a decedat pe 11 august 1961, de ciroză, București Spitalul „Vasile Roaită”** Ion Barbu poemul scris la 1918 "Umanizare" publicat la 1920 revista "Sburatorul" :
Castelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire:
Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit
De noi rasfringeri dornic, dar nicio oglindire,
In stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit.
Am parasit in urma grandoarea ta polara
Si-am mers, si-am mers spre caldul pamint de miazazi,
Si sub un pilc de arbori stufosi, in fapt de seara,
Cararea mea, surprinsa de umbra, se opri.
Sub acel pilc de arbori salbateci, in amurg,
mi-ai aparut - sub chipuri necunoscute mie,
Cum nu erai acolo, in frigurosul burg,
Tu, muzica a formei in zbor, Euritmie!
Sub infloritii arbori, sub ochiul meu uimit,
Te-ai resorbit in sunet, in linie, culoare,
Te-ai revarsat in lucruri, cum in eternul mit
Se revarsa divinul in luturi pieritoare.
O, cum intregul suflet, al meu, ar fi voit
Cu cercul undei tale prelungi sa se dilate,
Sa spintece vazduhul si - larg si inmiit -
Sa simta ca vibraza in lumi nenumarate..
Si-n acel fapt de seara, uitindu-ma spre Nord,
In ceasul cind penumbra la orizont descreste
Iar seara intirzie un somnolent acord,
Mi s-a parut ca domul de ghiata se topeste.
https://www.youtube.com/watch?v=SPLz...RpXVc70PRaDVTY