264 de ani de la nastere, "Poate că asa cântă îngerii. Banuiesc eu ca îngerii preferă Mozart.", s-a născut la Salzburg, 27 ianuarie 1756, Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791), despre compozitor, în "Interviu cu Cristina Comandasu", Octavian Paler **Da. Îngerii preferă Mozart. Poate doar când vor să se dea mari zic ca preferă Bach, când vor sa apară în fata lui Dumnezeu importanti, dar cred ca în taină, în mod discret, atunci când cântă pentru ei însisi, cred că preferă Mozart. Vă închipuiţi un Mozart bătrân? -Apropo de intervenţia lui Dumnezeu în muzică, să luăm cazul Concertelor nr.3 şi 4 pentru pian de Mozart, scrise la 11 ani. Numai Dumnezeu, prin mâna unui copil de 11 ani, putea să scrie aşa ceva. Aceste concerte nu sunt cu nimic mai prejos decât concertele lui de maturitate. - Nici nu poate fi bătrân. Vă imaginaţi un Iisus Christos bătrân? Vă imaginaţi un Beethoven tânăr?" si traducătoarea Antoaneta Ralian** Refuz să mi-l imaginez pe Mozart așa cum l-am văzut în filmul acela...Amadeus..Nu, nu pot să-l văd așa pe Mozart. Eu am ceva care nu e deloc la modă astăzi: eu separ omul de operă, viața de operă, opera este o entitate în sine, care rămâne dea lungul veacurilor, care transcende și intră în posteritate. Viața este omenească, cu scăderi, cu păcate, cu greșeli, toți greșim. Și nu văd de ce acum se face, cel puțin în literatură, un lucru care mă supără foarte tare: se face foarte multă campanie, sau anticampanie, viața cu opera. Adica e o mânjire, în special a oamenilor morți. Lăsați monștrii sacri să se odihnească în pace, cu toate păcatele pe care le-au avut! Și pentru mine Mozart este numai muzica lui Mozart. Requiem-ul...îl vezi pe Mozart ăla care se tăvălea pe sub masă cu Constanze, cu fetișcana aia? Nu, nu pot și nici nu vreau.**Mottoul lui a fost ” Mă simt cuprins de muzică. Muzica este in mine”, compozitorul moare pe 5 decembrie 1791 la Viena, la vârsta de 35 de ani, lăsând „Recviemul K.V. 626“ neterminat **Nu trebuie să-mi mai fie teamă de nimic. Simt în starea sănătăţii mele că sună ceasul. Sunt pregătit să mor. Am ajuns la capăt înainte de a mă fi bucurat de talentul meu. Viaţa a fost totuşi frumoasă, cariera a început sub auspicii atât de fericite. Dar nu poţi să-ţi schimbi soarta. Nimeni nu-şi fixează singur timpul vieţii. Închei. Am în faţă Recviemul pe care n-am voie să îl las neterminat”,(a compus muzica Requiem-ului fiind imobilizat la pat), Mozart într-o scrisoare, septembrie 1791/-Ed. Muzicală, Bucureşti, 1968-
***
Anul 1873, Ceaikovski despre creaţia dramatică mozartiană într-un foileton apărut în “Informaţiile ruse”:**Mozart, geniu puternic, multilateral şi profund, este depăşit numai în ceea ce priveşte formele muzicii instrumentale. În domeniul operei nu are până azi nici un rival. Fireşte că orchestraţia sa este mai puţin bogată decât a lui Berlioz şi Meyerbeer; ariile lui sunt uneori cam lungi şi câteodată păcătuiesc prin dorinţa de a fi pe placul cântăreţilor, zeloşi să-şi arate virtuozitatea. Stilul suferă poate de maniera afectată a acelei vremi şi totuşi în operele sale, mai ales în Don Juan, întâlnim culmi ale frumuseţii, momente pline de adevăr dramatic. Melodiile lui au un fel de eleganţă fermecătoare, armonia, deşi simplă, este de o bogăţie somptuoasă. Pe lângă toate acestea, Mozart a fost un maestru neîntrecut în ceea ce priveşte caracterizarea dramatico-muzicală şi nici un compozitor până la el n-a creat tipuri muzicale atât de consecvent tratate, atât de veridic concepute.**
***
"Am citit tocmai acum scrisorile lui Mozart, care ar trebui sa existe in fiecare biblioteca; caci nu sunt interesante numai pentru artist, ci au un efect binefacator asupra tuturor oamenilor. Daca cititi aceste scrisori, Mozart va ramane prietenul vostru pe viata si figura sa draga se va ridica in fata voastra in toate ceasurile de cumpana grea. Veti asculta rasul sau bun, copilaros, eroic, si oricat de trist ai fi, rosesti daca te gandesti la mizeria aceasta suportata cu atata voiosie. Vrem sa insuflam din nou viata acestei aparitii frumoase, stinse!"(Romain Rolland)
(..)
- Mozart ; "Scrisori"-**Preabunul meu prieten, scumpul meu prieten, jeleşte cu mine. Iată cea mai tristă zi din viaţa mea. Îţi scriu rândurile acestea la orele două noaptea şi trebuie să-ţi spun: mama mea, iubita mea mamă nu mai este. Dumnezeu a chemat-o la El. De aceea m-am lăsat în voia Lui. El mi-a dat-o, tot El putea să mi-o ia. Închipuieşte-ţi spaimele, emoţiile şi grijile prin care am trecut în aceste 14 zile. Ea a murit fără să-şi dea seama, s-a stins ca o lumânare. Cu trei zile înainte s-a spovedit, a fost împărtăşită şi a primit sfântul mir. Printr-o deosebită milă a Domnului, am suportat totul cu tărie şi cu răbdare. Când starea mamei a devenit deosebit de gravă, nu i-am cerut lui Dumnezeu decât două lucruri: ca ultimele momente ale mamei să fie fericite şi pentru mine putere şi curaj. Iar Preabunul Dumnezeu m-a ascultat şi mi-a acordat ce Îi cerusem** (scrisoare către abatele Bullinger la Salzburg, Paris, 3 Iulie 1778, în: Mozart. Scrisori, Humanitas, 2007).
(..)
Mozart lui Franz Xaver Süssmayr, discipolului caruia i se datoreaza finalizarea Requiem-ului: -”Stiam cå îl scriu pentru mine”
***
*Omul e viu cu adevărat în măsura în care simte şi înţelege muzica, în măsura în care natura lui ultimă e capabilă să corespundă muzicii - acestei esenţe magice a vieţii*.(Vl. Shmakov. Teoria Mecanică a Evoluţiei Spiritului)
https://www.clasicradio.ro/posturi/r...SYe9CT5t3yTifw
https://www.youtube.com/watch?v=F3g1...S58Rv1NKwPo07U