164. Și ce simțea o cititoare din Modernitate
"Mi-aș așterne propria poveste,
Înfășurată de bogăție de petale de trandafiri,
Și de n-ar ști nimeni pasiunea mea pentru ei,
Roșii, Albi, Roz, Portocalii, aprinși, delicați, înarmați,
Mi-e indiferent,
Îi țin aproape de mine,
Tocmai pentru filozofia lor,
Fiindcă m-au învățat că îmi trebuie armură să-mi protejez ființa,
Pentru a-mi susține Viața de-o am,
Când am de-a face cu oamenii,
Sângele meu să-mi fie alături,
Să pot trăi și-n trecut, și-n viitor,
Să pot vedea toate poveștile, de la început până la sfârșit, muritoare fiind,
Să pot întinde către oriunde, pe orice axă a Universului,
Fiindcă omenirea este cea mai evolutivă specie,
Prezentă în atâtea forme și culori,
Și nu voi înțelege vreodată iubirea altora pentru omogenitate,
Când tocmai diferențele
Ne îmbogățesc,
Precum trandafirii."
Cretzulynne,
în anul 2009 d.Hr,
din Apartamentul Viselor
2009