[ilustra.films]

Capitolul 3

Urmatorul capitol are legatura cu trairile personale pe care le-am avut in anii 2013-2014 si care incearca sa surprinda o esenta a caracterului si a personalitatii personajului central, altul decat persoana mea. Fiind vorba de un personaj real dar conceput fictiv, trebuie precizat, evident ori ce asemanare cu ori ce om din viata reala e pur intamplatoare, deci.

...toamna asta e prea rece. Mai rece decat mi-as fi putut eu inchipui ca voi putea indura o toamna. Dar va trece si toamna asta, va trece si celalta si apoi cealalta. Poate ca toamna viitoare are sa fie mai placuta. Nici o toamna nu are cum sa fie prea placuta. Nu pot sa-i inteleg pe oamenii care spun ca toamna e anotimpul lor favorit. Ce e atat de placut la toamna? Cand totul moare. Cand totul e intr-o continua putrefactie. Nu chiar totul. Dar in mintea mea e totul. In mintea mea. Poate ca ar trebui sa ies la pensie. Ar trebui sa fi facut precum Matache, sa ma duc la medic, poate sa-i dau doi trei lei, deci ar trebui sa merg la medicul pe care-l cunosc, sa imi puna parafa cum ca trebuie sa vad un psiholog, care-l cunoaste pe amicul meu doctor si care psiholog sa puna parafa cum ca am o boala care trebuie sa ma scoata la pensie. Ehe, Matache. Ce bine le prinde unora un sistem corupt. Nu e de mirare ca inca ne zbatem cu coruptia chiar si acum cu unii ca Matache. Si cine m-ar crede pe mine cum ca Matache n-are nimic la cap. Dar nimic. Si o sa spuna Iordache "Pai cum, uite ca am hartiile aici la dosar. Dar tu crezi ca sunt pus degeaba in biroul asta?" Si eu o sa tac din gura asa cum fac mereu fara ca el sa stie ca eu inghet aici, intr-o toamna care e mai rece decat ar trebui sa fie. Matache e un strengar orisicum. Si nici nu-si face treaba bine. I-am vazut notele. Ii place s-o lalaie cum ca x e caz fals sau y e un caz inventat si apoi hop, trecea la urmatorul caz. Bineinteles ca toate sau aproape toate cazurile noastre sunt false dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne facem datoria pana la capat. Adica indiferent ce, sa adunam cat mai multe date despre caz. Cum e cazul meu: un tanar artist, iubitor de cinema, aspirant deci la titlul de regizor, e un caz fals dar artistii sunt cei mai periculosi indivizi pentru societate. Artistii sunt niste paraziti. Si parazitii sunt ei buni la ceva, ca daia i-a inventat Dumnezeu dar asta nu inseamna ca tot paraziti sunt. Asa si cazul meu sau cazurile lui Matache. Si noi avem doar cazuri de artisti. Asta stim, asta trebuie sa facem. Sa vedem de ce un artist e un parazit si apoi sa demonstram ca e parazit. Sau invers. Sa demonstram ca e parazit si apoi sa vedem de ce e. Adica al doilea principiu are mai degraba legatura cu faptul ca artistul ajunge sa fie urmarit de unul ca mine sau ca Matache. Ce fericit era Matache atunci cand a gasit un artist dasta drogandu-se cu iarba daia. Evident ca nu avea cum sa stie ca dosarul lui avea sa ramana prafuit in biroul lui Iordache. Asa cum probabil o sa se intample si cu dosarul acestui pusti. Dar meseria e meserie. Iar ma gandesc la lucruri d-astea. Nici nu iti dai seama cum trece timpul si dupa 10-15 ani incepi sa realizezi, fara sa vrei ca... vrei sa faci altceva sau ca meseria pe care o faceai cu atata placere, incepe sa fuga de tine. Cum pot oare rezista atatia ani bosorogii aia ca Morariu sau Costescu si altii ca ei. Ce vraji au gasit ei ca sa lase timpul sa treaca peste ei precum zapada peste campii. De ar fi fost iarna as fi stiut ca trebuie sa ma imbrac mai gros. De ar fi fost iarna ar fi venit craciunul si apoi anul nou. Asta e. Asta trebuie sa fie. Anul nou. Anul nou care vine cu noul si realizezi ca poti sa mai faci un an munca asta. Apoi apoi inca un an. An. An nou iar. Mi-au spus ca ar fi trebui sa iasa din casa la 12 si e 12.34. Abia ce s-a facut 12.35. Poate nici nu era acasa. Poate a luat-o pe alta strada. Ar fi trebui sa fiu anuntat. E un caz mic. E nevoie doar de un om. De unul ca mine. Unul care isi face bine treaba. Iordache e cel mai fericit cand vede multe foi la dosar. Cand subiectul e urmarit pe indelete: ce mananca, unde, cat, ce poarta in picioare, la ce se uita...a da, foarte important, la ce se uita, cat timp se uita la ce se uita sau chiar la ce se gandeste cand se uita la ce se uita. Asta inseamna treaba buna. La ce se gandeste cand priveste. Sta pe ganduri, priveste in gol sau se grabeste are pasul incet sau rapid. Matache era bun, in viziunea unora dar prost in general. L-am vazut pe Iordache atunci cand ii priveste dosarul si parca isi incrunta mustata aia deasa, putin, nu mult. Dar sigur o face. I-am zis-o o data "Ba, vezi ca nu prea e multumit Iordache!" si el de colo "Du-te ba si te plimba" A fost o zi distractiva aia, ce-i drept. Isi permitea sa ma ia asa la misto. Acum s-a pensionat puslamaoa. Castiga bine stand acasa. Il doare in cur de tara acum, de meserie. Ehe. Nu cred sa mai... iata-l si pe pustiulica. Pleaca acum. Inregistrez:E ora 12 si 41. Tanarul o ia pe strada deEst si se indreapta spre strada principala. Cel mai probabil spre tramvai ca sa ajunga la metrou. Are mersul rapid. Poarta blugi si o geaca neagra cu fular alb - probabil fularul alb reprezinta un mesaj secret catre indivizii care il cunosc. In cap poarta un fes crosetat marunt cu striatii maro. Adidasi colarati semn ca tanarul face parte dintr-o grupare hippy. Ajuns la strada principala, face dreapta, deci nu va lua tramvaiul. Reiau idea anteriora: va merge pe jos pana la metrou, Statia ER, cel mai probabil. Stop inregistrare. E bun ca e mai usor acum cu inregistratul pentru ca multi oameni poarta casti si vorbesc la ele dar e esential sa nu ne dam de gol. Ce usor le va fi celor din viitor cand gandurile vor putea fi citite de aparate prin folosirea eu stiu caror unde cerebrale. Sau poate ca nici nu va mai exista meseria asta datorita implanturilor de chipuri care vor stii totul despre individ, ba chiar sa pre intampine un posibil atac la persaonele inocente ale societatii. Merge repede pustiul. Poate ca e intradevar un geniu. Geniile merg mult pe pe jos.Daca e geniu stie ca e urmarit. Sau nu e geniu si e doar paranoic, daca stie ca e urmarit. Unul ca el poate sa fie doar paranoic. Daca a fumat iarba sigur e paranoic. Si doar paranoic. Dar nu stie ca e urmarit. Dupa atatia ani, daca nu-mi fac bine meseria apoi mai bine fac si eu ca Matache si ma folosesc de sistemul corupt. E mai greu sa inregistrez cand sunt asa multi oameni in jurul meu asa ca o sa iau notite la momentul potrivit. Da. Cum credeam. A coboat la metrou. Ce mai profita tineretul asta de rezultatele muncii lui de gospodar ale lui Ceausescu. A lasat marunt la cersetoarea de sta la metrou. Daca stie ca e urmarit sigur a facut asta ca sa vad eu. Inregistrez. Tanarul isi cumpara bilet, ii multumeste doamnei de la tejghea. Intra pe la poarta numarul 7. stop inregistrare Sta pe scaun ca a obosit. Evident ca a obosit. Celelalte scaune sunt prea departe de el asa ca o sa stau in picioare. Dealtfel, meseria asta se face mult mai greu de pe scaun. Daca se ridica subiectul, trebuie sa fiu foarte atent cand ma ridic. Multi colegi de-ai mei s-au ridicat la momentul gresit de pe scaun si au pierdut subiectul. Deci nu o sa risc sa stau jos. Nu vreau sa risc sa stau jos. Cel ami bine e sa nu risc sa stau jos.
[in continuare - adaugat la 03.Oct 2019 2.27]
Daca m-as aseaza langa el nu si-ar da seama. Am vazut agenti care au primit toate datele despre subiect sau aproape toate datele si au dat-o in bara stiind mai multe, neanticiapnd intuitia subiectului, au pierdut din astfel subiectul. Pentru ca e simplu: daca eu stiu ceva despre Iordache, psihologic, voi vorbi si ma voi comparta fata de matache ca o consecinta a celor de le stiu despre el nu pentru a-i arata ca stiu despre el dar pentru ca interiorul meu va reactiona normal iar interiorul lui Iordache va interactiona automat cu instinctul meu psihologic natural de a etala ce stiu despre el astfel ca, in mare pare, conversatia se va purta si indirect sau numai indirect. Tot asa si cu subiectii. Meseria noastra devine dificila atunci cand stim lucruri despre subiecti. Dar bineinteles, sunt acele exemple de agenti care sunt obligati sa cunoasca lucruri despre subiecti pentru a se juca putin, din pucnt de vedere spihologic, cu subiectii - a ii obosi, a ii manipula indirect. Aceia sunt agenti maiestrii. Iata ca a venit si metroul. Sa vedem daca mai gaseste un loc pe scaun. Ah. Vine spre mine. Cauta scaun intradevar. S-a aseaza in fata unei fete la vreo 20 de ani. Se uita la ea. Cred ca ii place de ea. Sau poate nu. Ce e drept, chipul fetei e foarte interesant. Ce bine cu geamurile astea in trenul de metrou, care pot reflect destul de mult din ceea ce se prezinta a se afla in jurul nostru. Nu se vede atat de bine bineinteles, dar este perfect pentru cineva ca mine. Iar se uita la ea. Ma intreb ce citeste fata. Cu siguranta e studenta. Daca s-ar ridica acum cineva m-as aseaza langa ea. El e prea atent la ea si eu as putea sa aflu cat de frumos miroase esarfa ei sau cat de atenta e la ce citeste. Ti-ai scos cartea: buna miscare. Doar ca ea pare sa tina privirea doar in cartea ei. Nu te mai chinui. N-ai sanse orisicum. In comparatie cu ea esti o zdreanta. Pe langa ea ai arata ca un paduche pe o bluza galbena. Sau albastra. Eh. Ce vorbesc eu aici. Poate o vede posibila actrita un vreun viitor proiect de-al lui. Se pregateste sa coboara la PR. Avem aici ASEul, Teatrul Ioan Creanga, doua din Bibliotecile Metropolitene. Pare genul care manaca la McDonals desi e slav. Prea slav. Prea mic si prea slab. Trebuie sa fie clar rahitic. Se indreapta spre statia Amzei. Deci fara mancare momentan. Nici pentru mine nici pentru el. Pacat. Inregistrez. Trecerea pietoni colt cu McDonalds, acces spre piata Amezi - trece pe rosu. Stop inregistrarea. Detaliu important. O sa poata primi o amenda usor la o adica. Cred ca-l pierd. Ba nu. Gata. E verde. Bun! Bun. Priveste mai intens spre un tanar. Inregistrez. Tanar posibil student, inalt, parc cret, ochelari, imbracat decent, de calitate, mers relaxat, privire agera. Stop inregistrare. Foarte interesant. Poate ca e gay pana la urma. Matache s-ar fi distrat la faza asta in dosar. Ii placea sa exagereze. Bineinteles ca ajungea rar sa mearga mai departe cu vreun dosar. Mai ales dupa 2001 cand au scos legea. Ori subiectul era vreun fiu de-al nu stiu cui ori subiectul nu merge niciodata prea departe oprit de frica de societate sau ca ar afla familia. Oriscum nu am vrut sa iau niciodata cazuri de genul asta. Sper ca Iordache nu si-a pierdut dintr-o data mintile sa uite ce gen de caz sa-mi asigneze ca nu o sa-i fie bine. Inregistrez. Si-a cumparat covrig de la covrigaria din colt cu Piata Amzei si o cola la doza. Pleaca pe langa Piata Amzei inspre Biserica Amzei. Stop inregistrarea