"Dacă un poet ar cere Statului dreptul de a avea câţiva burghezi în grajd,Lumea ar fi foarte mirată,pe când dacă un burghez ar cere un poet la grătar,lucrul ar părea cât se poate de firesc“,Se împlinesc 152 de ani de la moartea lui Charles-Pierre Baudelaire (31 august 1867),numai 46 de ani,Paris,socotit ca un antemergător al curentului simbolist,părintele modernităţii poetice europene,critic plastic,muzical şi literar ,"romantic,abătut între real şi ideal",cum constata George Călinescu,nonconformist şi revoltat,considerat drept necredincios,obscen-de pilda versuri precum -**De-mi crapă capul greu de ură/Sau de mă taie-n două,eu/Oi râde ca de Dumnezeu,/De Drac sau Cuminecărută!**/,satanic şi decadent,ucenic al suferinţei care l-a împins spre viciu si ruină,**Atât moral cât şi fizic,am avut mereu senzaţia abisului,nu numai abisul somnului, dar şi abisul acţiunii,al visului,al amintirii,al regretului şi al remuşcării,al frumosului,al numărului.Acum mă simt tot timpul ameţit**scrie despre sine Baudelaire-si în finalul poemului "Călătoria": „O,Moarte, este clipa! să ridicăm ancora!/E-o ţară plicticoasă,bătrâne căpitan!/De-i de cărbune cerul,iar marea-şi umflă hora/în inimi arde dorul,neprihănit elan!//Otrava ta ne-o toarnă:o bem fără de teamă!/În creier să ne ardă,nestăvilit ecou,/Infern sau rai,tot una,/Cu-abisul lor ne cheamă!/Vrem doar Necunoscutul, şi-n miezu-i,ceva Nou!“
***
E.Lovinescu despre poezia lui Baudelaire- „Obsesia morţii e o notă esenţială a poeziei baudelairiene,întrucât nu e vorba de o moarte imaterială sau spiritualizată,ci de viziunea ei în descompunerea materiei,după cum nu e vorba de oroarea ei,ci de stăruinţa în putreziciune“,definitorii fiind versurile :
-(„Mi-e sufletul asemeni unui adânc mormânt,
Nevrednicul ei schivnic de-o veşnicie sînt
Şi n-am nici o podoabă în jalnica-mi chilie“)-
&
din poezia"La beauté"-*Ca visul unei marmuri,o!ce frumoasă sînt,
Iar sînul meu cu moarte împodobeşte firea,
Făcut fiind să-aducă poeţilor iubirea
Cea mută şi eternă-a materiei de rînd*
***
-(Către cititor)-
"Greseala si pacatul, minciuna si prostia
Ne bîntuie fiinta cu aspre framîntari
Iar noi hranim nevolnici domoale remuscari
Cum cersetorii-n zdrente îsi cresc paducheria.
Pacatele-s cît muntii, caintele marunte,
Marturisirea lasa ne-o rasplatim apoi,
Ne reîntoarcem veseli greselilor din noi
Crezand ca biete lacrimi ne fac spre ceruri punte.
în pernele pierzarii, Satan înselatorul
Ne leagana faptura de taina, ca un voal,
Iar al vointei noastre nepretuit metal
La voia-i se topeste cum se destrama norul.
Da, fara de oprire in jocul sau ne leaga!
In suflet ne patrunde cu tot ce e mîrsav
Si scoborim cu clipa spre Iad in pas bolnav,
Iar cloaca ne cuprinde cu-mputiciunea-i neagra.
Cum desfrînatul musca, dorind împreunarea,
îmbatranita tîta a tirfei, hid trofeu,
Placerile oprite le procuram cu greu,
Din stoarsa portocala ne-mai-zimbind licoarea.
Foind ca milioane de viermi in rascolire,
In cap ne chefuieste un ocean de draci
Si Moartea ne respira si-o respiram buimaci
întrind in negrul fluviu, gemind a neoprire.
Pumnalul, siluirea, incendiul, otrava,
De n-au ajuns a-si pune blazonul de ponos
Pe pinza ce ne-o tese destinul rusinos,
E semn ca-al nostru suflet încet isi stinge lava.
Dar printre rîsi, pantere-ranjindu-si bucuria
Sacali, maimute, scorpii si vipere-asteptind,
Dihanii fioroase urlind, scrîsnind, muscand
Si sufletului nostru sporind menajeria,
E înca o jivina, si poate cea mai rara!
Si chiar de nu se zbate iar chipu-i pare sters,
Cu ce placere-ar sparge întregul Univers
Si lumea-ar inghiti-o cu pofta lui barbara;
Dezgustul e!-Cu lacrimi din preajma adunate,
Viseaza esafoduri fumîndu-si pipa lin;
Pe monstru-acesta gingas tu il cunosti deplin,
-O, cititor fatarnic,-tu, semenul meu, frate!
***
**Vioara, ca un suflet pe care-l chinui,plânge/Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!/Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare/Şi soarele în zare s-a înecat în sânge .../Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare/Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!/Şi soarele în zare s-a înecat în sânge .../În mine amintirea-ţi e-o lacră cu odoare!**
https://condeier.ro/proces-florile-r...ui-baudelaire/