[ilustra.films]

Alergam. Acesta actiune care ma facea sa simt ca fac ceva util pentru mine. Eram mereu intampian nu cu un "nu alerga prin casa". Si nu mai alergam. Cumva, ceva in interiorul meu ma facea sa ascult fara sa pun la indoiala sau sa contiui a face ceea imi era interzis sa fac. Ca si cum intr-o alta viata, nu demult, primisem o lectie dura cu privire la "a nu asculta" de reguli. Mama nu inceta niciodata sa se mire cat de cuminte eram si asta imi dadea satisfactie infinita. Aveam o inteligenta naturala dar si o naivitate demna de comparat cu prostia. Eram un copil al extremelor cumva dar cumva cel mai mult imi placea sa fiu cumpatat. Sa privesc dintr-un unghi al meu ceea ce se intampla in jurul meu si apoi sa inteleg.
Apoi veneau orele de somn. Infricosatoarele ore de somn cand totul devenea intuneric. Imparteam camera cu cativa din fratii mei. Cateodata ajuta asta. Deseori ma trezeam in timpul noptii si incercam sa nu ma gandeac de luminile lasate pe tavan de catre masinile care treceau sau la linistea adanca ce domnea peste camera. Si cumva adormeam iar...