153. Amurg printre trestiile-nalte
Cercuri palide
Dispar-n tăcerea amurgului.
Tremură doar tăcutele trestii,
De umbre ascunse.
Invizibilele mâini se-ntind
Printre trestiile-nalte
Legănând lacul
Cu ale sale ape reci.
Cercurile-n amurg dispărute
Au sărutat-ndelung lacul,
Blânde și blând,
Ascunși de trestiile-nalte.
Secretul ce era-n frunze
Este păstrat printre unduirile sălbatice,
Iar tăcerile-nchise
Dispar dincolo de trestiile-nalte.
Nemaitremurând lacul, mi-au spus adio
Cu un sărut blând pe obraz
Venind dintre trestiile-nalte,
Trecând de mine, păstrând și secretul, și liniștea.
Noaptea îi cântă acum lacului adormit
Și să nu tulbure blânda liniște,
Mai tremurau câteva cercuri-n șoaptă,
Ascunzându-se între trestiile-nalte.
2009