=*Psihologia poporului român*,publicată la 1937/,**Rusine nu este pentru poporul care se stie deosebit sufleteste de popoare glorioase si puternice,dar este rusine pentru poporul care n-are curajul så-si cunoascå firea si destinul**/.Constantin Rådulescu-Motru (1868=1957),academician,filosof,psiholog,profesor, dramaturg şi om politic,sfarseste umilit de regimul comunist,in infometare si frig/**Problema tipului cåruia îi apartine sufletul românesc nu trebuie så fie complicatå cu întrebarea:care tip de culturå este superior sau inferior?Nu este vorba så alegem ce este de preferat,ci så stabilim ce este real si adevårat.De altminteri,un tip de culturå,sau cum s-ar zice mai precis,un tip de finalitate spiritualå nu este,prin structura sa proprie,superior sau inferior,ci este prin potrivirea pe care el o are cu natura sufleteascå a poporului.Acelasi tip de culturå ridicå sau pråbuseste un popor,dupå acordul sau dezacordul în care el stå cu sufletul såu.Sunt lucruri pe care românul le începe cu greu si le laså usor,dar sunt lucruri pe care românul,dacå le începe,nu le mai laså niciodatå.Un român proprietar de påmânt este cel mai perseverent muncitor agricol.Fie câstigul lui cât de mic,el nu se îndurå så-si påråseascå ogorul**=
***
Suntem noi,românii,înruditi sufleteste cu burghezia occidentalå,atunci ceea ce ne råmâne de fåcut este så aplicåm principiile lor politice si economice,în mod sincer,înlåturând,pedepsind chiar cu brutalitate toate apucåturile care ne depårteazå;vom fi burghezi sinceri,nu de paradå.Suntem noi,românii,dimpotrivå,stråini sufleteste de occidentali,atunci ceea ce ne råmâne de fåcut este ca,înainte de a copia legi si institutii burgheze,så începem prin a ne studia pe noi însine,ca så vedem cine suntem si ce putem.Rusine nu este pentru poporul care se stie deosebit sufleteste de popoare glorioase si puternice,dar este rusine pentru poporul care n-are curajul så-si cunoascå firea si destinul.
***
Nu este calitate bunå care så nu fi împodobit vreodatå sufletul unui român,precum nu este defect care så nu fi fost sau så nu fie,când si când,în acelasi suflet: totalizarea calitåtilor si defectelor ar fi o împieticårire fårå sfârsit.Dar sufletul unui neam nu este o simplå totalizare de peticårii sufletesti,ci este el însusi o unitate care tråieste de sine prin armonia functiunilor sale,întocmai cum tråieste si sufletul fiecårui individ în parte.Sufletul neamului nostru s-a format ca o rezultantå din sufletele românilor care au tråit si tråiesc;el îsi are firea sa proprie,pe care o putem explica din sufletele românilor,dar pe care nu o putem confunda cu firea vreunuia dintre acestia.El este în fiecare din noi,si cu toate acestea este în afarå de noi:noi îi împrumutåm viata organicå,el ne då continuitatea si durata istoricå;el este chipul în care ne întrupåm pentru ochii altor neamuri.
***
Nu este tarå în hotarele lumii civilizate în care„gura lumii“,„gura satului“så aibå mai multå trecere ca întara noastrå!Cele mai multe din convingerile noastre sunt întemeiate pe„zvonul public“si numai foarte putine pe dovezile adunate de noi personal.Se zice„lumea zice“;si dacå„lumea zice“,românul,individual luat,pare cå întelege cå tot asa trebuie så zicå si el.Mai ales în lumea tåråneascå„gura satului“este obârsia tuturor convingerilor.In „gura satului“ se revarså,negresit,gura lui Ion,gura lui Gheorghe,gura lui Petre si a altora,dar o datå ce acestea suntvårsate,individualitatea lor s-a sters:„gura satului“contopeste pe to¡i tåranii laolaltå,în acelasi vad sufletesc.***Nu este tarå cu oameni mai curajosi ca tara noastrå româneascå.Românii sunt eroi,dar cu deosebire când sunt în grup.in front,la råzboi;în ceatå,la revoltå;în cârd,la vânåtoare curajul românului nu are pereche.
***
.Dar absolut fårå pereche este curajul românului în exprimarea opiniilor,dacå exprimarea el o face în numele grupului,ca redactor de jurnal bunåoarå!Esti din acelasi grup cu dânsul,atunci lauda lui pentru tine nu mai are margini;esti din celålalt grup,atunci ocara lui nu mai are margini!Iatå un redactor curajos în tot cazul,îti zici!Ei bine,te înseli.E curajos numai ca mandatar al grupului.Vorbeste cu el între patru ochi si vei constata cå nu-si aduce bine aminte de ce a scris.intre patru ochi opinia lui este chiar cå toti românii sunt buni si patrioti.Imitåm ca oile faptele din jurul nostru si nu aråtåm o energie decât când suntem în grup.La råzboi ne luptåm voiniceste,fiindcå acolo suntem umår la umår,dar la munca profesionalå suntem neglijenti,fiindcå aici fiecare este låsat pe seama datoriei sale proprii.Nu avem curajul pårerilor noastre,când este så ni le apåråm fiecare în parte,dar suntem poporul cel mai susceptibil,când este så ne rostim în grup,si ca grup.Ne aprindem usor ca un foc de paie,dar ne si trece usor aprinderea,cum trece si focul de paie,fiindcå sufletele noastre luate în parte sunt prea putin personale ca så opunå rezistentå,si o datå ele aprinse au prea putin substrat propriu ca så nu se si stingå usor.
***
Am avut virtutile grupului,si nu pe acelea ale personalitåtii,dar pentru trecutul nostru asa era si bine.Am tråit ca grup.Judecând greutåtile prin care am trecut,este bine så ne multumim si cu atât.
***
Eroul timpurilor moderne are,cu un cuvânt,un suflet nou fatå de eroul timpurilor vechi.Noi,românii,nu avem înså acest suflet nou.De aceea si toate deceptiile noastre.Noi voim så ne apropriem bunurile culturale,pe care le vedem la popoarele din Apus,cu aceleasi însusiri sufletesti cu care reuseam odatå asa de bine så ne strecuråm prin împrejurårile vitrege din trecut.Voim så tråim o viatå politicå cu regim parlamentar,si voim så avem o culturå a noastrå originalå,påstrându-ne,cu toate acestea,deprinderile vechi de suflete gregare.In loc de a ne prezenta în lupta cea nouå ca individualitåti puternice,diferentiate dupå aptitudini,ne prezentåm slabi si cu aptitudini la fel.Suntem toti mesteri de gurå si råi de faptå.
***
A trecut timpul domniilor fanariote,si s-au dus ciocoii,dar ne-au råmas amintirile despre ei,dimpreunå cu deprinderile lor;ne-a råmas ciocoismul.Ciocoismul îl întâlnim în viata politicå;si are aproape acelasi caracter ca si ciocoismul vechi:frenezia puterii,lipsa de ideal si dispretul pentru multime.Cazurile care îl ilustreazå sunt multe;simti chiar o greutate så alegi,atât de multe sunt.Ciocoismul a fost o boalå grea si încå o boalå nationalå.
***
-Despre suferintele filosofului,amintiri Nicolae Bagdasar,membru corespondent al Academiei Române,secţia literară (1942-1948) si insemnari din Jurnalul,numit Revizuiri şi adăugiri,C.R=Motru :
**Ultimii ani ai vietii lui C.Rådulescu-Motru au fost ani de dureroaså suferintå.Gospodåria pårinteascå de la Butoiesti fiindu-i consideratå mosie,an de an,dupå 23 august,a trebuit så facå fatå,ca toti agricultorii de la câteva hectare în sus,unor cote tot mai ridicate de cereale,carne,lapte,unor impozite tot mai împovåråtoare.Când i se tåiase pensia,i se tåiase,pe motiv cå era mosier.Acum,când nu mai avea nici un venit,i se refuza plata pensiei pe motiv cå fusese mosier.O bucatå de vreme,pânå când sotia sa a putut fi numitå sorå la un spital,cu un salariu de câteva sute de lei pe lunå–el a tråit din ceea ce puteau så-i dea prietenii såi,care nici ei nu ståteau cu mult mai bine,unii din fostii såi elevi.Dacå si-ar fi påstrat biblioteca,ar fi suferit mai putin,cåci biblioteca sa fusese foarte bogatå,cu opere valoroase din diferite domenii= psihologie,cu aproape toate ramurile,logicå,epistemologie,filosofie propriu-ziså,psihotehnicå etc.–ar fi putut scoate bani din vânzarea ei cu bucata,iar amatori se gåseau,era noua intelectualitate ce se forma. Dar C.Rådulescu,când era încå la catedrå,pe måsurå ce cårtile nu mai încåpeau în biroul såu de lucru de acaså,le dona Bibliotecii Seminarului de psihologie,logicå si teoria cunostintei de pe lângå catedra sa,iar cu mai multi ani înainte de a iesi la pensie îsi donase întreaga bibliotecå,Ani de zile,C.Rådulescu-Motru a suferit de foame.Abia în 1955, dupå ce se zvonise cå el cåzuse pe stradå lesinat de foame,abia atunci s-au sesizat forurile Academiei si l-au încadrat la Institutul de Psihologie ca cercetåtor stiintific,adicå în cel mai mic post,ca så-i poatå da un salariu si så-l punå la adåpost de mizerie.C.Rådulescu-Motru a suferit cumplit nu numai de foame,ci si de frig.Si-a dat sfârsitul la 6 martie 1957,la vârsta de 89 de ani,în Spitalul de Geriatrie,ca un biet pensionar al unui azil de båtrâni!Prin derogare de la dispozitiile în vigoare,de a nu se anunta prin preså încetarea din viatå a nici unei personalitåti a regimului burghez,Miron Constantinescu a dat ordin ca atât ziua mortii,cât si ziua înmormântårii lui C.Rådulescu-Motru så fie publicate de ziare si
difuzate de posturile de radio.Datoritå acestui fapt,o lume imenså a participat,la Cimitirul Bellu,la ceremonia înmormântårii sale.**
***
C.Rădulescu-Motru in Jurnal,scris între 1943=1952,intitulat Revizuiri şi adăugiri,editat după mai bine de patru decenii(I-VIII,1996-2001):**18 decembrie 1946:Vânzarea pogon după pogon a moşiei părinteşti continuă.Pentru a avea cu ce ne susţine la Bucureşti,am hotărât să vând un lot de douăzeci pogoane în mod treptat,după trebuinţe.Nevastă-mea mi-a adus astăzi preţul luat aconto,în sumă de zece milioane,urmând ca restul să se încaseze în cursul lui ianuarie.Preţul
atru milioane pogonul.S-a vândut şapte pogoane.Voi avea asigurată viaţa pe câteva luni.În medie va fi nevoie de preţul unui pogon pentru a mă întreţine timp de o lună.Dacă nu aveam moştenire de la părinţi,ca professor de filosofie eram osândit să cerşesc.**
http://www.ziarulnatiunea.ro/2015/10...NIMcazeUtu4hNw