123. Chiuveta
Pic, pic,
Poc,
Mai cade o furtună de H2O,
Pe smalțul înnebunitor de alb!
Închid din nou.
Pic, pic,
Pic,
Se aud și se văd picături în tandem,
Cu ploaia de afară,
Reci și încețoșate,
Ca lenjeriile albe, dantelate, ale femeilor.
Pic, pic,
Poc,
Dau drumul la materia curgătoare.
Și ce se întâmplă?
Nimic.
Doar curge o mare masă de H2O,
În gaura neagră a chiuvetei albe.
Pic, pic,
Poc,
Să îndrăgesc strălucirile smalțului?
Câtă vreme?
Adeseori văzând-o ca nimic,
Nici nu vreau s-o ating.
Pic, pic...
Am închis sus,
Și deja văd în interiorul muchiei
Cum vrea să iasă o moleculă de H2O,
Pe smalțul tare,
A alb plin,
Ce lucește ademenitor.
Nu-l las să plângă.
Strâng și mai tare mânerul,
Atât cât să redevin,
Stăpână
Pe râsul chiuvetei
Ce nu-mi cunoaște istoria,
Invidiind albul ei.
2008