|
* * *
Zadarnică-nflorirea ta-mi răsare,
Solie din lumini crescînd sub zări,
Iar, tînără, dorești strălucitoare
Din parte-mi laude și dulci cîntări.
Ci tu, curată, cînd cu mîini de flori
Dai pietrei lui Memnon gingaș alin,
Seninul semn al mîndrei Aurori
Răspuns primește numai prin suspin.
(1865, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|