Moon Hotel Kabul a avut premiera in aceasta seara, in prezenta regizoarei si a actorului Alexandru Nagy (despre care avem multe de zis
).
Filmul prezinta aventura investigativa a unui jurnalist (Ivan - interpretat de Florin Piersic Jr.) care prinde o intorsatura neastepta, plina de batai de cap pentru jurnalist.
Anca ne-a uimit cu Crulic - Drumul spre dincolo si ne-a facut sa ridicam o spranceana la debutul ei in lungmetraj Intalniri Incrucisate. Si acum Moon Hotel Kabul, clar un film de notat in filmografia autoarei.
Am fi vazut impuscaturi, explozii si alte de intr-un film creat la hollywood, cu o astfel de premisa dar nu la Anca. Si bine face. Ceea ce prezinta ea e romanesc si la locul lui. Avem un personaj Ivan, prezent pe ecran intr-o proportie de 85% (poate chiar mai mult) bine conceput si acest personaj este usor fad, aproape invizibil, avand in vedere ca personajul central al povestii este cu totul altul, si asta pe buna dreptate, un Florin Piersic Jr. de inalt grad al jocului actoricesc. Regizoarea nu se fereste de curaj si aduce in filmul ei subiecte precum sinceritatea (a jurnalismului, a statului [in raport cu munca soldatului]) si religia (spiritualitatea) si jongleaza coerent (si foarte important, inteligent) intre aceste teme alese de ea. Despre sinceritate am numai de bine de zis, cand aceasta este o tema bine cantarita in film insa religia (spiritualitatea) devine o tema cu ceva mai multa greutate (la nivel interpretativ cat si ca tema aleasa). Iar Anca face o treaba buna din punct de vedere regizoral insa nu si din punct de vedere al corectitudinii; cu ceva timp in urma ma luam de un alt film romanesc ca se ia de preotul ortodox de la noi si ca acest lucru a cam devenit o normal la noi, sau chiar o MODA. O moda sa ne luam de preotii nostri ortodoxi, de biserica si felul in care acestia gestioneaza lucrurile. Anca insa face ce trebuie si isi face treaba bine de autor al unei oprere: ne face sa ne dam seama si sa intelegem ca omul de rand cade intr-un sistem religios defectuos (fie ca vorbim de culte, de prostestanti [pastorul unei biserici de genul baptist sau penticostal ar fi putut pica in aceasi plasa) drept victima. Si pentru ca tara noastra este o tara ortodoxa, ajungem deci sa ne luam de preoti ca doar nu ne luam de un pastor care e in inferioritate numerica si deci in minoritate. Ar fi absurd. Dar cred ca preotii nostri merita si ei un film in care acestora sa li se vada calitatea. Sa li se vada aportul pe care il aduc tarii: cate suflete is ajutate si cat de bine face preotul nostru tarii.
Filmului ii lipseste insa ceva foarte important si asta, din pacate, ca urmare a unui defect in scenariu: surpriza. Eroului i se dezvaluie conditia de victima inca de devreme desi se dorea a fi doar un alt plot care prezinta putinul dar necesarul pentru a continua povestea, acest plot face gresala de a dezvalui surpriza din final astfel ca de acolo, filmul [cam] devine un lung sir de momente prin care Ivan trece, unele dintre aceste momente destul de lungi chiar. Nu e nimic. Spectatorul roman tuseste de cateva ori in sala si ii trece. Si deci, daca vorbim de un defect al filmului, important, iata-l. Si apoi, mai suntem salvati si de jocul actoricesc.
Jocul actoricesc e foarte bun. In America, Florin Persic Jr. ar fi fost foarte respectat. Putem spune asta ori de cate ori vedem un film in care joaca Florin Piersic Jr. Dar in Romania, pare-se ca ce face el e putin cam... sa zicem ne la locul lui. Insa frumos jucat. Exceptional chiar. De exemplu, face roluri care i se potrivesc perfect cum e rolul din Killing Time (chiar si cu acest ne la locul lui) si bineinteles, se poate spune asta si despre acest rol. De ce ne la locul lui: are o carisma a lui (actorul) clar, dar parca nu-i pasa de carisma personajului. Probabil considera ca jocul actoricesc e suficient ca noi sa urmarim atenti acest personaj. Probabil se crede ultra mega talentat (ceea ce e adevarat). Sau poate ca stie ca e ultra mega talentat. Dumnezeu stie. Dar ce e bine sa mai stie el: personajele romanesti is foarte difigil de construit si niciodata (sau foarte rar) nu vom avea un personaj pe care actorul roman sa stie sa-l construiasca cap coada ca la carte. Personajele romanesti sunt niste personaje dificile. Vor sa fie eroi si cand nu sunt.
Alexandru Nagy; un capitol aparte al acestui film. Nu stiu de unde a aparut actorul ista dar face o treaba excelenta cu personajul lui. Nagy a venit la discutia cu publicul de dupa proiectie si s-a prezentat foarte frumos ca actor. La fel de frumos pe cat ne-a prezentat personajul Mitu, unul foarte difigil, pe ecran. Acum lucreaza intens in teatru si nu are inca in plan vreun proiect de film insa ii uram tot succesul pe mai departe. Felicitari Ancai pentru ca a stiut sa dirijeze munca la construirea unui astfel de persoanj, cu un foarte talentat actor. O colaborare foarte buna. Si personajul foarte bine gandit deci.
Rodica Negra mai departe exceptional si apoi Adrian Titieni care in sfarsit primeste un rol mai consistent si mai ofertant, desi secundar.
Imaginea gandita minutios de Dominique Colin, editat foarte bine de Basile Belkhiri cu muzica compusa de Romain Trouillet despre care regizoarea a spus la Q&A ca a primit multe cereri de colaborare dupa participarea la acest film care a fost debutul lui in lungmetraj. Se poate mentiona Sauvage (2019) ca proiect interesant.
Anca Damian pregateste o animatie, ca urmator proiect iar noi asteptam cu nerabdare premiera acestuia.