[mirodoni]

Adică sunt inginer electrotehnist, nu inginer electrician, că nu există așa ceva. Electricianul este muncitor.

Expresia de "inginer electrician" există oriunde te uiți. Degeaba vrei tu să spui că nu.

În nomenclatorul meseriilor, electricianul este muncitor calificat.

Deci eu nu am spus că nu există „expresia” .

Este destul de dificil să-ți faci o părere corectă despre vremurile acelea, pentru că nu exista o... omogenitate.
La Academia de Poliție vor fi fost 50 pe un loc, dar nu la Politehnică.
Am mai discutat lucrurile acestea pe Forum.
Nici nu mai știu, erau poate 2 sau 3 pe un loc. Iar notele la admitere nu erau foarte mari, pentru că era exigența sporită. Nu erau locuri puține, erau destule locuri. Vorbesc de 1966. Trebuie să ții cont că pe vremea aceea, liceul nu era obligatoriu. Se dădea admitere la liceu, și la liceu se făcea carte, toți luau Bacul, și cu câteva excepții intrau la facultate. Facultatea nu era grea. Greu a fost la început, pentru că făceam matematici speciale, iar profesorii erau teoreticieni, nu aveau habar de inginerie. Eu am urmat secția Electromecanică. Adică și electric și mecanic. Era firesc să fiu fascinat de electricitate, ca și fratele meu, plecând dintr-un sat fără curent electric. Greu era că nu aveam cărți.
La Sociologie, de exemplu era altă situație. Aici notele erau mari și mulți pe un loc, locuri puține. Dar sora cea mică a dat admiterea tot la Politehnică. Nici ea nu a apucat vremea liceului obligatoriu.

Nu rezultă că ai văzut „Moromeții 2”. Mai discutăm după!