- A murit tanar,la varsta de 27 de ani,primele luni ale razboiului mondial,noiembrie 1914,s-a sinucis,o doza de stupefiante,tanar ofiter farmacist,ia parte la batalia de la Grodek,poemul emblema al autorului,poarta acest titlu/(Seara,de armele mortii rasuna/Paduriletoamnei,câmpiile de aur/Si-albastrele lacuri,deasupra carora soarele/Se rostogoleste mai negru;noaptea cuprinde/Muribunzi luptatori,tânguirea salbatica/A zdrobitelor guri/Dar în liniste peste-ntinderea vaii se strâng/Nori rosii în care domneste un zeu mânios/Sângele curs,racoare de luna/Duc toate drumurile în negru putregai/Pe sub ramurisul de aur al noptii si-al stelelor/Se clatina umbra surorii prin crângul tacut/Si saluta duhurile eroilor,însângeratele capete;/Slab printre trestii rasuna sumbrele flaute-ale toamnei/O,doliu prea mândru!altare de bronz/Fierbintea flacara-a duhului azi o cumplita/Durere hraneste/Nepotii ce nu s-au nascut)/,fire retrasa si maladiva/"Elis,când cheama mierla în neagra padure,Atunci ti-e sfârsitul"/,Georg Trakl (1887-1914),nu a scris mult,cateva pagimi de proza,si putin peste o suta de poezii,puternice si profunde,este apreciat,un simbolist de prima marime,in literatura de limba germana/(A cazut zapada.Ametit de vinul purpuriu,dupa miezul noptii/parasesti întunecatul cerc al oamenilor,flacara rosie a vetrei lor.Vai/întunericul!/Ger negru.Pamântul e aspru,amar e gustul aerului.Stelele tale se închid în semne rele/Zapada amara si luna!/Un lup rosu pe care îl sugruma un înger.Pasii tai scrâsnesc ca gheata albastra/si un zâmbet plin de tristete si orgoliu ti-a împietrit fata/iar fruntea paleste în voluptatea gerului/Ori se înclina tacuta peste somnul unui paznic prabusit în coliba-i de lemn/Ger si fum.O alba camasa de stele arde umerii împovarati si vulturii lui Dumnezeu sfâsie inima ta de metal/O,colina pietroasa!Lin se desface trupul rece si în zapada argintoasa,uitat se topeste./Negru e somnul.Urechea însoteste îndelung cararile stelelor în gheata/La trezire,clopotele sunau în sat.Pe poarta dinspre rasarit ziua trandafirie aparu argint/(Noapte de iarna) -
***
-Cântec de seara-
Seara,când umblam pe carari întunecate
Ne rasar în fata palidele noastre fapturi.
Când însetam
Sorbim apele albe ale iazului,
Mierea tristei noastre copilarii.
Raposati,ne odihnim în umbra socului,
Privim pescarusii suri.
Nori de primavara cresc peste orasul sumbru,
Care tainuieste preaînaltatele vremi ale calugarilor.
Când îti prindeam mâinile subtiri
Lin deschideai în tacere ochii rotunzi.
E mult de atunci.
Totusi,când întunecata armonie bântuie sufletul
Apari,tu,alba,în peisajul de toamna al prietenului.
&
=Occident=
Luna,asemenea unui mort
Iesind din groapa lui albastra.
Si cad flori,atâtea si atâtea pe drumul stâncos.
Un bolnav,argint care plânge
Lânga elesteul serii,pe barca cea neagra,
Spre celalalt mal amantii au pierit.
Tacut pleaca cel fara tara,
Cu bezna pe frunte,cu vântul,
Arborii goi ai colinei.
O,voi acolo jos spre pierdutele umbre,fluvii!
Enorma stapânire a spaimei,
Oroare a serii însângerate,în nori de furtuna.
O,popoare spre moarte!
Val livid spargându-se de marginea noptii,
Cadere de stele.
&
=Noi suntem imaginatie=
Exista o straduta cu pufi de la salcii/Exista o adolescenta cu ghitara/când mergi duios cu febrele tale/(miroase a ambreiaj)/lumea da încet din coada negatiei/Poetul trece prin lume în spate cu geanta/cu poeziile sale.Pe straduta spitalului de ulcer:daca pica o pasare–/se întâmpla efectul!..Totusi dragostea tine de oameni/de fiinte si mai ales:de persoane;este dincolo cu directia/din care vin lucrurile.Si noi suntem imaginatie/ redusi la lucruri
&
=Cântec pentru o mierla captiva=/lui Ludwing von Ficker
Sumbra rasuflare prin crengile verzi.
Mici flori albastre,plutind,împresoara
Chipul însinguraticului,pasul de aur
Murind sub maslin.
Cu aripi bete fâlfâie noaptea.
Nespus de blând sângereaza umilinta,
Roua ce picura încet de pe spinu-nflorit.
Îndurarea stralucitoarelor brate
Cuprinde o inima care se frânge.
&
=Într-un vechi album=
Mereu revii tu, melancolie,
O,blândete-a sufletului singur.
Spre sfârsit arde-o zi aurie.
Plin de-umilinta se-nchina durerii cel care-ndura,
Rasunând de-armonie si blânda dementa.
Uite! deja se-nsereaza.
Iar vine noaptea si se tânguie un muribund
Si-altul sufere cu el.
Înfiorat sub tomnatice stele,
Capul se pleaca an de an mai adânc.
&
-Amurg în Lans=
Pribegie prin vara amurgita
De-alungul snopilor de grâu îngalbeniti.
Sub bolti varuite
Unde rândunica intra si iesea in sbor,am baut
un vin înfocat
frumoasa e melancolia si râul oe purpura .
Seara si miresmele întunecate ale ierbii
Ne racoresc cu fiori fruntile fierbinti.
Ape de argint fug pe treptele codrului.
Noapte si fara de grai o viata uitata.
Prietene
odete învelite de ramuri spre sat.
(traducere în limba româna,Petre Stoica,Stefan Augustin Doinas,Ion Pillat si O.W.Cisek)
- video-Georg Trakl –
https://www.youtube.com/watch?v=wffj...7ayOkg9TRkieEU