|
102. Portretul din tablou, pe lângă care am trecut de atâtea ori...
De atâtea ori,
m-ai privit,
m-ai prins,
cu imaginea ta.
2007
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|