101. Formula de alb
Sufletul meu:
O nemărginită dezolare.
Sufăr de amnezie alzheimerică.
Ce să fac?
Idee.
Transform toată sticla într-un pahar mic.
Adaug materie fără nume.
Cercetez mișcarea browniană din pahar.
Ninge!
Întregul interior se golește.
Sufletul meu devine alb pe jumătate.
Cum să numesc acest sentiment?
Mi se pare că tot ce cunosc se devastează.
Amintirile crăpate se umplu de alb,
Amintirile grele și incurabile-s acoperite puțin...
Cred că zbor odată cu fulgii.
Prin preajmă se mai aud urletele lupilor,
luna începe a se ridica-n dezvăluirea sa,
frunzele acoperite de maro se adună și șoptesc strigând vocea pădurii,
copacii-și protejează secretele,
norii albaștri se albesc,
și de a fost vreodată pe undeva întuneric, se dă și acesta la o parte.
Mi se pare că viteza se mărește-n jurul meu.
Sunetele amorțesc.
Apoi dispar.
Totul devine nou
de când am vărsat fulgii din pahar-n Univers.
Am devenit Alb.
2007