92. Chemarea Pandorei
Adevăr și Onoare învăluiți-n oglinda vieții.
Onoarea cuiva este pierdută…
Și fost-a-nvăluită-n umbra haosului.
Cine este, în definitiv, Curajul?
Învăluit și el ca o floare-n lumina neagră…
Provocări sublime și reci.
Curajul provocat se afla ascuns
În spatele luminii.
Fără față și spate… rămas descoperit.
Învins, Curajul îndrăznește să mai spere
Ca o fecioară cu lumânări,
În rugăciune-neîntreruptă,
Implorând acoperirea lui timidă.
Iarăși Adevăr și Onoare, unde v-am găsit pe voi?
Întreba Curajul, întristat, pe marginea prăpastiei.
- Dar, dragul nostru, florile trăiesc!
Chiar și pe marginea unei prăpastii sumbre!
Ele te pot ajuta
Cu elixirul Speranței!
Numai cu noi poți să treci puntea-ntunericului!
Căci noi suntem puternici,
Împreună cu sora noastră, Speranța!
Dac-o pierzi, negreșit vei ajunge
Pe marginea întunericului…cel neîndurător
Ce te va ghida către fundul oceanului disperării.
Acolo, te secătuiești încet,
Te simți gol și pustiit
Ca un deșert fără apă și soare,
Căci Întunericul domnește!
- Dragii mei, scăpare neavând…
…nici speranță…într-acolo mă-ndrept.
Iată goliciunea mea!
Speranța nu s-a-ndurat de durerea mea,
Lăsându-mă în voia mea.
Neștiutor, n-am știut să cred în existența ei
…căci nimeni nu mi-a spus!
- Ai aflat acum, neștiutorule,
Gol și pustiit n-ai să mai fii,
De credință ai, și bunătate, cu noi o să mergi
Pe calea dreptății, și o să-ți facem cinste.
La lumină ai să ajungi,
Din larvă, în fluture metamorfozat
Și de soare-ncântat!
- O! Vă mulțumesc, dragii mei!
Pentru ispășire și mântuire!
Slavă vouă, prietenii mei!
- Mergi, dragul nostru, înainte!
Găsi-ne vei cu inima plină,
Întunericul te va sluji, pășind-n urma ta ca un sclav
Regretând puterea lui...
Copleșit de puternica Lumină.
Peste toate, ea orbește cu ușurință.
Fii încrezător!
Cu noi, îngerii tăi, vei reuși,
Binecuvântat fiind, vei scăpa din agonie
Și-ți vei găsi propriul drum, cel destinat!
Adevăr și Onoare învăluiți-n oglinda vieții.
Onoarea Curajului este recâștigată...
Și fost-a-nvăluită-n lumina Speranței.
Minunată-ntr-atât, peste mirare,
Floare abisală-i, într-un mediu atât de negru.
2007