71. Suflet pierdut
I.
Versuri pierdute, rebele
Scrise cu filomele
Pe un perete și o foaie
Cu stropi de melancolie:
Am fost odată,
Fără să fiu căutată,
Fără să știu,
Într-un loc pustiu.
Pustietate amară,
Forma-mi neagră,
Umbra-mi fără lut,
Într-un loc pierdut.
II.
Într-un colț al sufletului meu,
Se mai afla câte o speranță uitată,
Știu că am fost acolo,
Mereu uitând de marginea prăpastiei.
Părăsită…
În mijlocul unui nimic,
Pustiu necunoscut, de nerecunoscut.
Părea că mă aflu în locul unui altfel de Sfârșit.
Așadar...
Brațele Morții nu m-au îmbrățișat,
Nu am ce face dacă toți m-au uitat dincolo
Și nu pot trece nici dincoace, încă.
2006