|
69. Fugindu-mi ideile
Fugindu-mi ideile,
Zâmbărețe și vesele,
Pe foaie ușor alunecă,
Într-o mică barcă.
Desenate pe un caiet,
Trasându-le încet,
În mintea mea goală mă sună
Că pleacă în barca lină.
Grăbite sunt, de ce, nu știu,
Pe lacul alb ușoară să fiu,
Să mă îmbarc pe mica navă
Și să ne prefacem-n aeronavă.
Fugindu-mi ideile,
Sunt-n barca neagră cu roșii vâsle,
Și alerg după Punctele negre
Ce s-au prefăcut-n păsări alergătoare.
2006
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|