68. O filozofie s-o tălmăcesc...
Vreau să știu, să pot spune,
să dezvălui propriile gânduri-n tandem cu secretele deslușite,
dar cine
mă poate convinge
că viața mea-i singură
în acest univers pierdut-n alte universuri ?
Stele colindate pe lângă și printre planete,
Universului fețe-ntunecate nu spun nimic,
fără bun-simț, fără știință, fără conștiință, tac chitic...
și au plecat pe rând
lăsându-mă cu întrebări...
Vreau să știu, să pot spune
dacă un gând ar cântări cât un univers,
de ce oare pot ele călători
în câteva minți omenești
și poate-n alte minți...?
Ah! O filozofie s-o tălmăcesc!...
De m-ai întreba de ce,
ți-aș răspunde: "Fiindcă așa-mi place!".
2006