|
61. Somnoroasa câmpie
Se aude
Slab murmur prin acest loc;
Mai colindă câte o pasăre vioaie,
Câte un intrus,
Câte o mașinărie-nceată,
În toiul simfoniei
Ce răsfață auzul-ntregii câmpii.
Câmpie,
Fuseseși atât de galbenă - spicuri sculptate-n aur -,
Înnegrită acum de smoală,
Prezente-n mâini sigure, mâini invizibile,
Trasează povestea ta somnoroasă,
De la primele dâre roșii la smoală,
Să fii adormită printr-o dulce vrajă.
Te privesc
De departe,
Văd un șir de candele,
Sprijinită de trenul de plopi,
Așezată pe o caroserie la fel de neagră,
La fel de sigură-mi-s o intrusă,
Ce am aterizat dintr-un univers ca și tine.
2006
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|