|
* * *
Am venit cu vești senine,
Vești că soarele-a ieșit,
Și cu marile-i lumine
Lumea-ntreagă-a-ntinerit.
Veste că pădurea-i trează -
Mugur, frunză, ram de ram,
Păsările-oficiază
În al primăverii hram.
Iar de dor, la fel ca ieri,
Am adus cu mine veste -
Și cu flori și mîngîieri,
Doară pentru tine este.
Veste-aduc de-o bucurie
Ce de pretutindeni crește,
Că nu-l știu, ci ar să vie
Cîntecul ce se-mplinește.
(1843, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
Last edited by Cretzulynne : 04 Jun 2018 at 21:48.
|