|
* * *
Departe, un foc prizărit peste rîu.
Tot valu-n arginturi clătit.
De-i lotca la mal stăpînită în frîu,
Cu lacăt nu-i lanțu-nrobit.
Și nimea-ntrebare nu-mi lepede
Pe unde mă-ndrept, cu ce vis.
Mai repede, vîslă, mai repede!
Iar malul în pîcle s-a-nchis.
Și ce-i ? Pentru ce dară dreptul eu oare
Să plec n-aș avea? De ce frîu -
S-aștept iar chemări și-nnoptare,
O barcă și vîsla, un foc peste rîu?...
(1842, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|