|
59. Fotografie
Imaginea-ncremenită de pe noptiera-ncărcată,
Închisă-ntr-o ramă, mă privește tăcută...
De câte ori o ghicesc pe fata surprinsă,
Imaginea ei are un aer de misterioasă.
Legănându-mă-n imaginea ta preț de un moment,
Cu ochii-nchiși, pierduți-n uitare de mormânt,
Portretul acestei fete, unde umbra luminii cade
Pe obrajii pictați, zâmbește cu impresii rotunde.
Dânsa stă acolo cu soarta ei așteptând,
Încadrată de veșnica ei ramă, după geamul transparent,
Înmormântată poate pentru totdeauna
Ca oricare altă Giocondă vinciană.
2006
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|